...where I lay my head is home


Arequipa si Colca Canyon
septembrie 2007

Am plecat din Lima seara, pe la 8 jumate, cu autocarul, urmand sa ajungem in Arequipa a doua zi dimineatza, pe la 10. Din pacate eu am adormit inainte sa ne intrebe tipa (insotitoarea de bord) daca vrem paturi, asa ca mi-a fost un pic frig. M-am tot trezit in timpul noptii, auzeam cum afara ploua, dar aveam toate jaluzelele trase, nu stiu cat de rau era. Ne-am trezit pe la 6 dimineatza, si noi mergeam inca de-a lungul coastei Pacificului, privelistea era superba! Totusi, drumul cu autocarul a fost lung si obositor, ne-am dat seama ca 16 ore in autocar sunt multe, chiar si in Crusero, unde se spunea ca poti dormi linistit. Initial ne gandeam sa mai facem un astfel de drum mai spre finalul vacantei, sa mergem din Lima spre Mancora tot cu autocarul, dar deja ne gandeam serios sa vedem ce oferte sunt cu avionul. Mai jos, fetzele noastre dupa ce ne-am trezit :).

Drumul nu a fost lipsit de peripetii, am stat vreo jumatate de ora intr-o coloana, pana am reusit sa trecem de zona unde avusese loc un accident. Destul de nasol, un autocar daduse peste un camion, se adunase multa lumea sa vada ce se intamplase. Asa ca una peste alta am ajuns mult mai tarziu de ora 10 in Arequipa. In autogara totul era super organizat, o multime de locuri de unde puteai sa afli informatii despre orice te interesa: cazare in Arequipa, excursii in Colca Canyon, plecari cu autocarul spre alte orase etc.

Dupa vreo jumatate de ora de discutii am ales un hotel in Plaza de Armas, o excursie de 2 zile in Colca Canyon si bilete spre Puno, urmatoarea destinatie dupa Arequipa. Am ajuns la hotel si ne-am cazat. Hotelul era destul de dragutz mai ales pentru restaurantul de pe acoperis. Altfel, camerele erau nasoale pentru ca nu prea aveau geamuri.

Dupa ce am mancat au urmat multe discutii despre ce sa facem si pana la urma am decis sa dormim o ora, timp in care Bogdan a rezolvat niste chestii pentru serviciu, de la un calculator din hotel. Destul de tare as putea spune :). Dupa somnic am iesit in oras pentru o mica plimbare, deja se inserase. Am uitat sa precizez o informatie foarte importanta, Arequipa este la 2350m altitudine. Cumulat cu un decalaj orar de 8 ore, o noapte nedormita inainte de a pleca din tara, o noapte dormita in autocar, organismul meu era cam varza. Ma simteam usor ametita, dar credeam ca somnul de dupa-amiaza a fost destul ca sa imi revin. Ei bine, nu. Dupa ce am iesit la plimbare a inceput nebunia, prin care eu deveneam veriga slaba a grupului :). Mai intai cu dureri de stomac, apoi din ce in ce mai rau. La un moment dat m-am intors la hotel si dupa ce am urcat scarile pana la etajul intai sau doi, nu imi dau seama cat de mari erau, am crezut ca lesin direct. Nu e destul oxigen la altitidinea asta. Dupa ce ne-am plimbat prin piata ne-am intors la noi pe terasa, unde am luat cina. Ma rog, gashca a luat cina… eu imi continuam procesul de albire la fatza. Dovada mai jos.

A fost o seara dragutza, am purtat poncho, am ascultat muzica peruana, am cumparat niste CD-uri, pana la urma a fost destul de dragutz. Urma o noua zi cu trezire devreme asa ca nu am stat pana prea tarziu pe terasa.

Sambata, 8 Septembrie, Colca Canyon Ne-am trezit pe la 7 si am inceput direct cu bagajele. In cele doua zile de excursie in Colca Canyon am decis sa luam la noi doar bagajele mici, pe cele mari le-am lasat la hotel. Am plecat la drum intr-un autocar cu inca vreo 15-2o de oameni. Ghidul foarte dragutz, si-a inceput discursul intreband care era cea mai mare altitudine la care ajunsese fiecare dintre noi. A inceput de la 2000m si a urcat pana pe la 6000m, evident, erau din ce in ce mai putine maini ridicate… In timpul excursiei urma sa ajngem in cel mai inalt punct din zona, la 4900 si ceva. Ne-a invatat ce trebuie sa facem ca sa ne obisnuim cu altitudinea si sa nu ne fie rau: sa mancam multe chestii dulci, se pare ca zaharul e bun in cazuri din astea, sa mancam frunze de coca, sa tragem bine aer in piept etc. Tinand cont ca imi fusese destul de rau cu o seara inainte am ascultat cu mare interes si am inceput sa ma indop cu ciocolata :). Am incercat si niste frunze de coca, dar sincera sa fiu sunt amare rau :(. Totul a mers decent pentru catva timp. Am vazut si am pozat animale de prin zona, vicunia…

... si alpaca...

Vicunia si alpaca sunt inrudite cu lamele, vicunia sunt animale salbatice, iar alpaca sunt domesticite si crescute de ciobani. La un momemnt dat am vazut si o vulpe alergand bezmetic pe sosea, dar nu am apucat sa facem poze. La prima oprire langa un bar si cateva tarabe cu artizanaturi m-am ales cu cea mai importanta achizitie din toata excursia si momentul a fost imortazilat pe film :). Celebrul fular va fi o adevarata vedeta in nenumarate poze de-a lungul excursiei :) Super privelisti de-a lungul drumului, desert, dealuri si munti, dar totul arata foarte bine.

Am inceput sa vedem si bastinasi in portul lor traditional. Ca si la noi, astfel de scene vezi mai degraba cand iesi din oras. Super interesant sistemul lor de carat lucruri in spinare, aici am vazut doar manusi, caciuli si fulare, insa prin alte locuri am vazut si copii carati astfel in spinare. Curajosi :) Punctul culminant al zilei a fost cand am ajuns la 4.900m si am coborat sa facem poze. Stiind ca suntem in cel mai inalt loc al excursiei am hotarat sa o iau incet, fara sa ma grabesc. Am inceput sa urc pe dealul alaturat dar pe la jumatatea drumului deja ma simteam ca si cum urcam pe Jepi. Mi s-a facut rau instantaneu, m-am intors langa autocar si am cedat aparatul foto la cei care se tineau bine pe picioare.

Cand ne-am urcat din nou in autocar cred ca eram din nou alba la fatza pentru ca ghidul m-a intrebat imediat daca ma simt bine. Nu mai stiu exact ce i-am raspuns, oricum in mai putin de un minut imi era super rau. Am avut noroc cu colegii de calatorie care au fost foarte saritori. Imi era atat de rau incat am luat tot ce mi-au oferit, pastile, zahar cu nu stiu ce solutie peste, bomboane cu glucoza, vata cu alcool. Nu e de glumit cu altitudinea asta. Cand mi-au dat vata cu alcool mi-au explicat foarte clar in vreo doua limbi, ca nu se mananca, doar se respira din spirtul ala… Cam asa de varza eram…

Restul gastii se simtea mai bine, erau doar usor ametiti, eu am fost singura care a fost data peste cap complet. Speram sa fie mai bine de acum inainte, mai ales ca nu vom mai urca atat de sus de acum inainte. Dupa-amiaza am ajuns in Chivay si ne-am cazat la Pozo del Cielo, un hotel foarte dragutz, pacat ca am stat doar o noapte. Programul de dupa-amiaza, cu ghid, includea inca o excursie pe niste dealuri dar am sarit peste ea… Pana la urma am sarit si peste excursia mai scurta pana la izvoarele cu apa termala, adevarul e ca daca temperatura de afara este 16 grade, nu prea iti vine sa te gandesti la tine in costum de baie, indiferent cat de calda e apa. Desi cred ca ar fi fost dragutz…

Seara am iesit in oras :) Ne-am ales cu niste caciuli din lana de alpaca, baietii au mancat friptura si papas fritas (cartofi prajiti) de la o taraba de pe strada. A fost foarte interesant pentru ca oraselul e mic si nu parea sa fie foarte turistic, erau doar localnici pe strada. Ne-am intors la hotel si am mancat ceva, eram doar noi si inca un cuplu in tot restaurantul si totusi aveam muzica live :). I-am luat prin surprindere pe cantareti cand am vrut sa cumparam vreo 4 CD-uri cu muzica lor. Nu aveau decat doua :)) Dar a fost bine si asa. Hotelul nu avea incalzire asa ca noaptea Cris si Bug au facut o cerere speciala si au dormit cu o punga de apa calda in plapuma. Cica a functionat, chiar a tinut de cald.

Duminica, 9 Septembrie, Colca Canyon A doua zi in Colca Canyon a inceput devreme, cu un mic dejun la 6 AM. Cu oua prajite. Un delicios plus, fatza de celelalte mic dejunuri doar cu gem, unt, si uneori banane. Fooooarte bun! Destinatia principala a zilei a fost Mirador del Cruz, unde am vazut condori si canionul, in punctul sau cel mai adanc. Insa pe drum am mai avut cateva opriri, cat sa ne intrebam unul pe altul daca am vazut deja condori sau nu. Nu era condor, desi nu stiu exact ce era. Stiu insa, ca pentru un sol, puteai sa iti faci poze cu el catarat in varful capului. Mirador del Cruz a fost foarte fain. Si privelistea, si condorii, care au zburat destul de aproape incat sa le facem poze. Nu stiu cat de norocosi am fost fatza de programul lor zilnic, dar mie mi s-a parut ca am vazut o gramada de condori si in super ipostaze. La un moment dat erau chiar doi care se jucau unul cu altul, foarte fain. O gradama de spatiu deasupra canionului si toata intinderea asta e terenul lor de joaca. Super poze, noroc cu Bug si super obiectivul 70-300.

Din pacate, dupa momentul de glorie de la Mirador del Cruz nu au mai urmat chestii interesante, asa ca drumul spre Arequipa a parut destul de lung. Seara am iesit din nou prin oras, parca a fost mai cu spor decat in prima seara in Arequipa. Baietii au reusit sa scrie pozele pe DVD iar eu si Cris am cumparat bilete de avion pentru Lima-Mancora, la super reducere, am scos un pret cu doar 25 de dolari mai scump decat ar fi fost cu autocarul. Dupa cumparaturi am gasit o alta terasa pe acoperis unde am luat cina. Mancarea a fost bunicica, dar nu aveau desert. Credeam ca ne-am impacat cu situatia, insa a doua zi dimineatza am aflat ca Bug s-a dus la noi la terasa dupa niste clatite. Din pacate i-au ignorat comanda vreo 10 minute si a plecat si el la somn, fara desert. Urma o noua zi pe drum, spre un nou oras, Puno.

«Peru, pamantul incasilor Puno si lacul Titicaca»

Ce mai zice lumea:

2010-01-08 12:41:29 in urma cu 9 ani si 11 luni, Tudor Mirescu a zis:

Incredibil! Imi place la nebunie ceea ce faceti, jurnalul de calatorie (design, texte, linkuri catre alte sectiuni...), tot...

Va doresc sa fiti sanatosi, sa va puteti duce visul pana la capat!

Tudor

P.S. Am intrat intamplator aici, din curiozitate dupa ce am vazut profilul Sandinei pe LinkedIn, mai exact jobul actual... mi-a placut atat de mult incat am trimis linkul catre sotia mea si cativa prieteni - wishful thinking?!