Trecerea granitei dintre Chile si Peru
februarie 2010

Povestea e cu final fericit, ca sa nu va faceti griji, dar uite cum am trecut noi din Chile in Peru... Fara poze, pentru ca stiti... in vama nu ai voie sa faci poze... hihi! Fuseseram plecati in parcul Lauca, la peste 4,000m altitudine, si ne-am intors de acolo sambata, tanjind dupa oxigen si piscina din campingul in care statusem in Arica. Am ajuns in camping sambata seara, si am decis sa stam si duminica acolo, degeaba, si sa trecem in Peru abia luni, pentru ca in weekend cica ar fi aglomerat, se duc multi chilieni in Tacna (orasul peruan de langa granita). E mai ieftin, si ei se duc sa cumpere diverse. Asa ca trece si ziua de duminica aiurea la piscina si facand clatite, si luni dimineata ne trezim pusi pe treaba. Cumparam o butelie de gaz noua (pentru ca nu stim daca mai gasim in Peru, asa ca e mai bine sa facem plinul de acum), si pornim spre granita pe la 11 dimineata. La Chilieni procesul e usor, doar ca e cu multa birocratie, trebuie sa te dai jos din masina, sa treci pe la un milion de ghisee etc. Asa ca ne inarmam cu rabdare. Stef se duce primul, incearca sa afle care este procesul, si afla ca avem nevoie de niste hartii, pe care trebuie sa le cumpere de la etajul doi din cladirea cutare. Se duce acolo, urca la etajul doi, si da cu nasul de trei usi pe care scrie 'personal autorizat', si un culoar. In urma lui apare alt zapacit, si se uita amandoi la cele 3 usi. Pana la urma se duc pe culoar, si ajung la cantina, de unde cumpara hartiile minune. De la cantina, da... Completam hartiile, si ne asezam cuminti la coada, fara masina. Merge repede, pentru ca actele se verifica pentru tot grupul care calatoreste impreuna, si vezi cum dispar vreo 5'6 persoane o data, sau cati erau in masina. Ajunge si randul nostru, verifica actele, totul ok, primim totul inapoi cu stampile pe ele. Mai vizitam inca un ghiseu, special pentru masina, ne intreaba unde ne ducem, le spunem ca la Tacna, pentru ca avem de gand sa stam aici o seara inainte de a merge mai departe in Peru. Ok, inca niste stampile si plecam spre vama peruana. Si aici usor, ce veselie, deja ne gandim la ce o sa mancam in Peru, unde mancarea cica e mai buna. Niste muncitori din vama ne povestesc ca la controlul sanitar ne vor confisca multa mancare, asa ca aruncam cam tot ce aveam, lapte, oua, niste salam, pateu etc. Primim si aici stampilele de intrare, si ne trimit sa facem si actele la masina, si sa verificam bagajele. Cum bagajele?! Pai la noi sunt toate in masina, in dulapuri, cum sa le scoatem de acolo? Pai uite ca avem aici un carut, poti sa le pui aici.... Hm... Bine... Stef se duce sa faca actele pentru masina, eu ma duc sa pun macar hainele in rucsaci, pentru ca restul oricum le lasam prin dulapuri. Ne revedem in vreo 5 minute, cand Stef zice ca trebuie sa se duca inapoi la vama chiliana, sa mai ceara un act, un permis de trecere temporara cu masina in Peru, pentru ca ei au crezut ca ne ducem doar in Tacna, si de asta nu ni-l dadusera... In Tacna este o zona libera de taxe, si multi chilieni trec granita doar pentru a face cumparaturi acolo, si atunci ii lasa sa treaca cu mai putine acte, a aproape ca si cum nici nu ar iesi din Chile. Pe noi ne-au inteles gresit, cand le-am spus ca ne ducem pana in Tacna noi am continuat, si le-am spus ca dupa aia ne mai ducem pana inspre Lima si Cusco, si Puno, dar cred ca nu ne-au mai bagat in seama dupa aia... Pai si cum facem? Stef zice sa ma duc eu cu bagajele la verificat, cat timp el se duce la vama chiliana. Hm... daca nu ne mai gasim dupa aia, hai sa mergem impreuna, mai pierdem apoi niste timp si cu controlul bagajelor... Bun asa... Inapoi la chilieni, explica-le ca nu ne ducem in Chile, doar mai vrem un act de la ei. Bine, hai treceti! Stef se duce cu actele, revine cu formularul, dar nu avea pix sa il completeze la ghiseu. Ii dau pix, completam alea, dar pana se intoarce el la ghiseu, era alta persoana acolo. Persoana noua se uita la acte si ii cere lui Stef actul de rezidenta. Poftim? Pai sunt roman, nu chilian. Ah, pai si nu ai rezidenta in Chile? Pai, nu, ca nici nu vreau... eu doar calatoresc pe aici! Ah, pai stai asa, ca am facut o mare greseala, nu poti sa scoti masina din tara! Si rupe hartie in fata lui. POFTIM?!?!?!?!

Hai in birou, ca iti explicam aici. Uite care e treaba, ca strain, poti sa cumperi o masina in Chile, si poti sa iesi cu ea din tara, dar doar in Argentina si Bolivia, nu si in Peru, pentru ca nu avem nu stiu ce acord cu Peru... Ce mama naibii... Stef revine la masina... Stai sa vezi ce belea, ca nu putem trece. Eu nu pricep nici cum, ma uit la el si nu inteleg ce-mi zice. Nu putem acum, nu putem azi, sau deloc? DELOC! Pai altii cum au trecut, ca stim o gramada de povesti de pe net. Hai sa mai vorbim inca o data cu ei. Omul e chiar amabil, pare ca ar vrea sa ne lase sa trecem, dar asa e regula, eu ce sa va fac... (si stim ca nu asteapta spaga, in Chile politia este super renumita pentru corectitudine, daca te pune naiba sa ii dai unui politist bani, e grav rau de tot) Uite, am vorbit si cu seful meu acum la telefon, si zice ca nu se poate. Duceti-va in Bolivia, si de acolo in Peru... Pai nu e tot aia, nu inseamna ca tot ajung cu masina in Peru? Ba da, dar nu prin vama mea, daca faci ceva aiurea pe acolo nu eu sunt responsabil... Eh, pe dracu´ ce reguli tampite! Mai vorbeste cu cineva la telefon, si la insistentele noastre zice ca putem sa ne ducem in vama din Arica, si acolo sa cerem o audienta la seful cel mare, si poate ne da el o aprobare speciala, daca avem un caz special. Ce caz special sa avem, suntem doar turisti. Dar hai pana la el. Eh, dar ce, doar nu va incepe acum sa ne fie usor. Cum sa pleci din vama chiliana, ca in acte scrie ca esti in Peru. Du-te intai in vama in Peru, pune stampila de iesire din Peru, si apoi inapoi sa intri din nou in Chile... Of of.... Ajungem si in vama din Arica, omul e din nou binevoitor, dar nu, nu exista nici o solutie. In 25 de ani de cand lucrez eu aici nu s-a dat decat o aprobare, unui profesor universitar spaniol, care avea nevoie de masina ca sa ajunga la o conferinta bla bla bla... Dar stai, ar fi totusi o solutie, poti sa faci o procura pentru un prieten chilian, ii dai dreptul sa scoata masina din tara, si vine el cu voi la vama, va trece vama (zice ca el este soferul) si gata. Ah, pai nu e cam stupid, deci eu sunt strain, nu am voie sa scot masina din tara, dar am voie sa il las pe altul sa o scoata... Pai da, ca el e chilian, daca face vreo prostie in Peru pot sa il trag la raspundere, dar pe voi, ca sunteti romani, nu pot.... Mda, pare sa aiba sens, dar tot politica de 2 lei este! De unde sa scoatem noi un prieten chilian in Arica? Si pana ii faci procura etc... Ne si vedem stand zile la rand in Arica, unde nu mai avem nimic de facut, asteptand vreo minune... Sau sa plecam spre Bolvia, sa nu ne mai ducem direct in Peru? Hm... milioane de solutii ne misuna prin cap! Facem o pauza, ca suntem rupti de foame, si am mai aruncat si mancarea. Ce porcarie! Ne ducem la Mc, au si mancare si net, si zicem hai sa nu mai vorbim despre asta, ne gandim un pic fiecare la el in cap, si dupa aia vedem cum facem. Erau pur si simplu prea multe alternative, nu puteau fi judecate toate deodata! Deja ne gandeam la un milion de posibilitati, dar daca ne ducem intai in Bolivia, am fi la mijloc intre Peru si Argentina, unde sa te duci mai intai? Si apoi trebuie sa refaci o parte din drum pe fix acelasi traseu, si in plus, in Bolivia nu avem voie sa stam decat o luna, si putem sa intram in tara doar o data! Bun asa! La Mc stau de vorba cu Enrique pe net, ii spun toata tarasenia, dar nu ne poate ajuta, nu stie pe nimeni in Arica! Ok, merci, asta e... Mai cautam pe net sa vedem cum naiba au trecut altii, ca doar de asta am cumparat masina din Chile, stiam ca altii au facut la fel, si tot cu traseu spre Peru. Norocul nostru, gasim pe cineva care zice ca a patit la fel, si a platit un chilian sa fie soferul lor. Nu zice nimic de procura. Abia acum ne pica fisa, pai da, de ce sa mai faci si procura, ca daca proprietarul e in masina cu tine, e ok, nu iti mai trebuie procura. Sigur? Sigur! Oh, ce bine, deci ar fi o solutie! Dar ce sofer sa gasim noi? Pai nu stiu, dar hai inapoi la camping, sunt singurii oameni pe care ii cunoastem in Arica, e cel mai bun loc de unde sa incepem. Ajungem in camping si pana sa trecem pe la receptie vedem pe franghie slipii lui Stef si un prosop mare, lasate acolo la uscat. Hihi, deci toate astea s-au intamplat ca sa nu ramana Stef fara slipi!Hihi! La receptie e alta tipa, e nora proprietarei, cu ea nu am vorbit pana acum, dar asta nu ne impiedica deloc, incepem sa ii povestim toata treaba, o intrebam daca stie pe cineva care ne poate ajuta. Pai ar putea chiar ea sa ne ajute, dar abia joi, ca se duce cu sora ei, sa isi faca unghiile in Tacna. Poftim?! Pai de ce tocmai acolo? Pai e mai ieftin, si ne ducem sa mancam ceva ca la ei e mai bun, si eu mai cumpar niste haine de scoala pt fetele mele ca e mai ieftin... Tare! Dupa cateva telefoane pe la niste firme de taxi, le spune povestea si gasim pe cineva pentru a doua zi, ca nu aveam chef sa asteptam pana joi. Le spunem ca ii dam vreo 30 de dolari sa ne ajute. Si cica gata, vine sa ne ia maine dimineata la 9 jumate. Si uite asa, la 9 jumate vine Andres sa ne ia, mai urca pretul cu vreo 10 dolari, si plecam spre vama. El in taxiul lui, ca sa aiba cu ce sa se intoarca din vama, si noi cu Suchi. Ii cam da viteza, dar din cand in cand o lasa mai usor si il ajungem, pana in vama sunt oricum, foarte putini km. Ajungem acolo, facem iar sumarul la cum o sa procedam, Stef se tot intreaba daca e ilegal ce facem... Dar nu e ilegal, am gasit fix solutia ceruta de ei, un chilian scoate masina din tara. Nu e nimic gresit. Aflam cu surpriza ca tipul iese prima oara din Chile catre Peru si nu prea stie ce acte trebuie facute. Ce tare! Tot orasul trece vama saptamanal, numai soferul nostru niciodata! Lasa ca stim noi ce acte sunt necesare! Trecem usor de faza cu pasapoartele, si ajungem la ghiseul cu actele pentru masina. Aici Andres trebuie sa vorbeasca, ca el este soferul, dar ne bagam si noi in seamam pana o cam iritam pe tipa de la ghiseu si ne cam zice vreo doua! Eu si Stef lasam capul in jos, asta e... zi ce vrei, dar semneaza actele alea si lasa-ne sa plecam. Dar Andres e cu gura mare, se ia de ea, pai ce doamna, ei sunt straini, nu inteleg, trebuie sa le explici pana pricep, ca doar asta e treaba ta, de aia te platesc, nu? WOW, mie imi pica fata, pun mana pe Andres si il trag de la fereastra, ii zic sa o lase in pace, dar el revine si ii mai zice vreo doua. Gata, asta a fost, sa vezi ce ne face asta acum, ne arata ea noua! Nu mai vedem nici un Peru! Dar nu, treaba chiar functioneaza, tipa devine mai domoala, si lucreaza cateva minute in liniste si ne da actele. Gata, asta e tot? Da, de acum, in Peru! WOW! Incredibil! Ajungem la masina, il urcam pe Andres la volan pentru ca ne mai opresc unii pe drum sa ne ceara niste acte, si sa fie el la volan, ca asa am zis in acte. Dar langa masina e un politist cu care am vorbit ieri, si stie toata povestea, de ce nu am putut sa trecem vama. Ce-o mai vrea si asta... Hei, salut, va mai amintiti de mine? Ah, da, buna ziua! Ce faceti aici? Pai uite, am facut cum ati spus voi, acum avem sofer chilian, zic eu lasand fata in jos... Politistul se uita la el, si ... cand credeam ca o sa ne spuna cine stie ce grozavie... ii zice doar ca spera ca nu ne'a luat prea multi bani! Wow, ok, asta e tot, deci ne lasi in pace? Pai ce sa ne faca, ca doar am urmat regulile lor... Ne mai intreaba ce face soferul dupa ce trecem vama, ii spunem ca revine in Chile. Si cand o sa intrati din nou in Chile? Pai o sa intram in Chile prin Argentina, vedem atunci. Hm... bine, sper sa nu aveti probleme... Asta e tot? Da... multumim, hai pa! Ajungem si la vama peruana, aici totul e chiar usor, luam vizele, facem si actele pentru masina, totul e ok, oricine poate conduce masina in Peru, doar ca trebuie sa fie si Stef in masina, pentru ca el este proprietarul! Excelent! Dupa ce luam stampila de acolo, un vames mai simpatic ne ia de manuta si ne duce pe la alte ghisee unde trebuiau sa ne mai puna stampile, le primim pe toate fara sa mai verifice nimeni nimic, scapam si de controlul sanitar, si de controlul bagajelor, super tare! Ii dam banii lui Andres, mucho gusto (cred si eu, 40 de dolari pt 2 ore de munca nu e rau, dar nici noua nu ne pare rau, asa ca foarte bine!). Si gata, suntem in Peru! Mergem cu masina pe strada si nu vine sa credem ca e totul ok, ne asteptam sa ne mai pice vreo bariera in cap. Dar e ok. La vreo cativa km de vama ne opreste un politist peruan. Nu avem inca asigurare pentru Peru, vrem sa cumparam din Tacna, si la cate am auzit despre politistii din Peru ma gandesc ca nu scapam fara macar o amenda. Se uita la noi, ne intreaba unde mergem, imi spune sa imi pun centura la loc (o dadusem jos chiar atunci, sa ma intind dupa niste acte pe care credeam ca o sa ni le ceara) si ne ureaza drum bun! Oh, dar asta e prea frumos! Nu a fost usor sa intram in Peru, dar sa fie asta cea mai mare problema pe care o vom avea in toata perioada asta, si e de bine!

«Norte Grande (2) Peru - drumul pe coasta»