Dilema Nazca
februarie 2010

Dupa o saptamana de condus pe coasta Peru, ajungem in Nazca, una din destinatiile in care chiar stiam ce am putea face/ vedea. In zona sunt niste linii desenate in nisip acum cateva mii de ani, descoperite destul de curand, si lumea nu prea stie ce este cu ele.... Sunt extrem de multe, linii, forme geometrice, sau forme de animale (astea cu animalele sunt cele mai interesante) si se pot vedea doar din avion, pentru ca sunt mari, si nu au o adancime foarte mare, deci de la sol chiar nu sunt sesizabile. Ajungem aici dupa-amiaza, cald de mori, ne cazam in fata unui hostel si de la receptie aflam ca zborul costa 55-65USD de persoana. WOW, extrem de scump dupa standardele noastre, si dureaza doar 30 de minute, ne cam piere cheful sa vedem celebrele linii. Facem conferinta cu toti pe care ii prindem pe internet, cu tati, cu Cris, cu Teo, ba chiar vorbim si cu niste turisti de la hostel care facusera excursia cu pricina... se merita, dom'le? Pare ciudat sa ajungem pana aici si sa nu vedem liniile, dar zborul e fara ghid, nimeni nu iti spune nici o poveste nimic, doar te zdruncina bine juma' de ora ca sa faci niste poze... Hm.... In plus, lui Stef nu ii plac deloc avioanele, si cu cat mai mici cu atat mai rau! Vorbesc cu tati, pentru ca experienta lui ca pilot e relevanta, dar evident el nu este asa de impresionat de niste zdruncinaturi, zice ca o sa simtim multe, dar e ok... Se zboara cu Cesna, sunt facute de cehi, e ok. Imi zice sa sterg conversatia noastra de pe messenger ca sa nu o vada si Stef, sa nu isi faca griji, hihi. Trece noaptea respectiva, si pana la urma decidem sa ne ducem doar la un turn si un deal. De pe deal se vad niste linii, de pe turn se vad doua figurine, asta e. Pe deal e interesant, se vede cum multe linii pornesc chiar de acolo si se intind prin tot desertul. Iar din turn se vad doua figurine, extrem de clar, desi suntem doar la vreo 12m inaltime. Se vede o figurina denumita copacul, si alta denumita broasca. Se mai vede si o linie, un fel de trapez extrem de inalt, sunt speculatii ca ar fi fost un fel de pista de aterizare pentru extraterestrii. Experienta pare de ajuns pentru noi, nu ne straneste interesul sa vedem mai mult, asa ca pornim mai departe la drum.

In urmatoarea destinatie, Paracas, intalnim niste argentinieni super simpatici, stam de vorba cu ei extrem de mult, mancam peste la gratar (facut de noi), si din una in alta aflam ca ei au fost cu avionul acum vreo 2 ani, mai ieftin, vreo 35 de dolari, dar au negociat direct cu un pilot, cica sa facem si noi asta, pentru ca oricum mai trecem o data prin Nazca peste vreo doua zile, in drum spre Cusco. Dar cand afla ca lui Stef nu ii plac zdruncinaturile, reactia e prompta: atunci nu te du, ca o sa ti se para nasol rau. Dar e dragutz, daca suporti.... O fi o idee buna? Stef zice nu prea... la mine in cap incolteste totusi o idee, sa dam o tura pe la aerodrom sa intrebam... Vedem noi.... Trec zilele, si suntem pe drum inapoi spre Nazca. De vreo juma de ora tot fac pe mine, dar nu avem unde sa oprim, e cam mult trafic si zona deschisa... Suport! Intram in zona cu desenele Nazca, si vedem la drum o masina de politie, si in camp niste oameni. Or fi niste grupuri care se uita la desene... cine stie... Ajungem la turnul ala de unde se vedeau doua figurine, si oprim, ca au baie. Aici intra in vorba cu noi doi frati nemti, sunt facinati de Suchi, au o tona de intrebari. Dupa ce termina ei, incepem si noi, de unde sunt, ce traseu fac, ati urcat in turn? Inca nu, dar ne ducem acum, ne-am oprit mai intai sa vorbim cu voi despre masina. Stef: si vreti sa va duceti si cu avionul? Ei: pai nu se poate! Pai de ce? Pai nu stiti? A cazut un avion! POFTIM?

Ma uit la Stef, pare sa dea in balbaiala, ce s-a intamplat? Pai nu se stie, dar se pare ca pilotul a facut infract, au murit toti, 4 peruani si 3 chilieni, sau invers, nu mai stim. Acum o zi sau doua, nu stim sigur. Nu ati vazut, avionul este inca pe camp, erau niste oameni si politia mai incolo! Dumnezeule!.... De la hostel aflam alte prostii, cum ca sunt barfe ca nu ar fi avut suficient combustibil, hai va rog... fara chestii din astea, asta chiar mi se pare o prostie, refuz sa cred ca asa ceva chiar s-ar putea intampla... Avionul a cazut la o zi dupa ce am trecut noi pe acolo, deci nu am fi avut sanse sa fim in el, evident ca e o prostie sa ne gandim la asa ceva, dar gandul ne-a trecut prin cap o fractiune de secunda... Oricum, e primul accident in nu stiu cati ani, si aici zboara zilnic zeci de avioane, noi am vazut vreo 20 intr-o ora, cat ne-am plimbat prin zona linilor... Mda... nu va zic ca Stef a anuntat clar ca nu mai pune piciorul intr-un avion mic! Eu nu l-am contrazis. Apoi a mai stat un pic si s-a gandit si a zis singur ca de fapt nu inseamna ca toate avioanele sunt naspa... Dar... genunchii ne-au ramas un pic cam moi...

«Peru - drumul pe coasta Peru, altiplano»