Dupa o saptamana in Buenos Aires am petrecut 5 zile in Mendoza, la testat de vin, si in asteptarea grupului, sa isi termine aventurile prin Chile si Bolivia. Am ajuns in oras dupa o calatorie de vreo 14 ore cu bus-ul, extrem de punctuala. Trebuia sa ajungem la 9:45 dimineata, si la 9:44 intram pe poarta autogarii. De apreciat!
Din nou ne-am luat teapa cu prima cazare, desi verificasem site-ul lor, si niste review-uri. Era un hotel comunist, destul de murdar si cu zgomote ciudate de la niste placi din tavan care se miscau cand batea vantul. In plus, nu avea internet, si nici nu am gasit un internet cafe prin preajma. Am stat acolo doar o noapte, dar asa ne-am dat seama care sunt criteriile noastre in ceea ce priveste cazarea: sa fie in buget, curat, si sa aiba internet. Suna destul de simplu, dar nu e tot timpul usor de gasit. Cu vreo 100 de mii de locuitori, Mendoza este un oras destul de maricel dupa standardele din Argentina. O regiune cunoscuta acum la nivel mondial ca zona viticola, este de fapt o zona de desert. Citisem ca viile sunt udate printr-un sistem foarte elaborat de irigatii, dar am vazut si in oras cum circula apa peste tot prin canele, si intretine vegetatia. La marginea orasului au un parc imens, de cateva hectare, e ca un oras, cu strazi, un lac artificial, si multa vegetatie. Intr-o dimineata in timpul saptamanii nu era foarte animat, dar cand am fost in weekend era plin de lume. Erau la alergat, sau la picnic, mergeau cu bicicleta sau pur si simplu se plimbau. Extrem de civilizat si placut, iar din cauza dimensiunilor foarte mari ale parcului, nu era deloc aglomerat, desi era multa lume.
Intr-una din zilele noastre libere am mers intr-un parc cu ape termale, in Cachueta, la vreo ora de mers cu autobuzul in afara Mendozei. Ape termale, privelisti catre munte, suna foarte promitator. Cand am ajuns acolo era plin de pensionari si copii mici, care se balaceau in niste bazine cu apa calda, dar in care apa ajungea fix pana la genunchi. Mai jos era si un bazin mai mare in care se putea inota, dar apa era rece rau... Pana la urma ne-am multumit cu ce am gasit, desi nu era chiar ca in descrieri. Am stat toata ziua la plaja si ne-am mai balacit din cand in cand. Am ascultat trupe intregi de elevi care faceau intrecere in bazin, in cel mai zgomotos mod posibil, dar a fost amuzant. Stef, ca orice barbat care se respecta, nu s-a dat deloc cu crema de soare, si seara a cules roadele: un rosu superb pe tot corpul, aproape din cap pana in picioare, cred ca doar talpile nu i se cojesc acum.
Pe la pranz am facut o pauza sa mancam ceva, iar sus in zona unde se putea manca era plin de bebelusi la somnul de dupa-amiaza, mamici sau profesoare care imparteau sandvisuri si suc, si de tatici care pregateau gratarul. Lumea era super pregatita de actiune, venisera cu munti de lazi frigorifice si carne pentru gratar, iar gratarele erau pregatite pentru ei, intr-un loc special amenajat.
Cu ocazia drumului cu autobuzul am vazut privelistile din zona Mendoza si arata extrem de bine. Foarte multe campinguri amenajate cu picine, zone verzi, casute sau vile. Dezavantajul este ca se ajunge mai greu la ele, dar daca ai masina, merita mai mult sa stai intr-un astfel de camping decat in oras, in Mendoza.
Ne-am reunit cu gasca intr-o sambata dimineata, si le pregatisem program la doar cateva ore dupa ce au ajuns, tot asa, cu un bus de noapte. Ii asteptasem sa facem un tur pe la niste vinarii din zona, dar turul nu se putea face duminica, asa ca singura optiune era sambata dupa-amiaza. Nu ii vazusem de vreo doua saptamani, timp in care ei se plimbasera prin inca doua tari in afara de Argentina, asa ca eram destul de nerabdatori sa ii vedem. Au coborat din taxiuri cu o tona de bagaje, usor obositi, si extrem de colorati. Asta am remarcat primadata la ei, cate tone de haine colorate isi cumparasera. Ah, da, si barba lui Bogdan!
In jumatate de zi am facut un tur la doua vinarii, si o plantatie de masline. Stiu ca zona este renumita pentru vin, dar i-am spus si ghidei, eu as fi preferat un tur pe la mai multe plantatii de masline, in loc de vinarii, hi hi. Am vizitat o vinarie mai mica, de familie, si una mai maricica, industriala. Desi trebuiau sa fie foarte diferite, noua ne-a fost greu sa deosebim intre ele, dar din cauza gazdei, ne-a placut mai mult cea industriala. La cea mai mica, am nimerit ca gazda una din nepoatele proprietarului, o tipa extrem de enervanta si pedanta, care a reusit sa ne faca pe toti sa strambam din nas. Ne-a tinut organizati ca in armata nemteasca, ne-a explicat ca suntem prosti si nu stim nimic despre vin, si ca ea face nunta peste nu stiu cat timp, si toata lumea munceste sa faca vinul pentru nunta ei... Of of...
In schimb gazda de la plantatia de masline a fost un tip mult mai simpatic si mai cald, se uita la noi sa vada daca pricepem ceva, daca avem intrebari, si desi totul a durat tot cam 10 minute cat a durat si turul de la vin, aici a parut mai clara treaba. Degustarea a fost si ea mai simpatica, am testat vreo trei feluri de ulei de masline, si niste stafide, si tot de aici am cumparat cele mai multe chestii. Oricum, ca sa nu lasam o concluzie nasoala despre plantatiile de vii, ne-am invatat un pic lectia, si de curand, Stef a degustat un vin la restaurant, ca la carte, a fost apreciat si de chelner, hi hi. Daca stai mai mult in Mendoza, cred ca merita mers la niste vinarii unde se fac tururi mai lungi, nu acestea de 10-15 minute, unde oricum nu ai timp sa pui nici o intrebare. Intre noi chiar vorbeam ca ce simpla pare meseria de ghid, dar parea asa doar pentru ca eram tinuti pe banda rulanta, ghidul nu devia de la poezia invatata, da... parea extrem de simplu.
Am baut ceva vin pe aici, dar si multa bere, si din pacate inca nu pot sa spun ca m-am lamurit care e treaba cu vinul. La fel ca in Romania, vad liste imense de vinuri, si habar nu am CUM sa aleg intre ele. As lua unul scump, pentru ca banuiesc ca cele ieftine sunt proaste, dar tot timpul mi-e teama ca pe cel scump oricum nu o sa stiu sa il apreciez... Hm... parca pana la urma tot mai buna e o bere, hi hi! De acum gata cu lafaiala, s-au dus vremurile in care stateam cate o saptamana sau 5 zile in cate un oras. Intram in Patagonia, si va urma un ritm nebun, vreo 5 orase in care stam o noapte si doua zile, iar tranzitia intre orase o facem cu bus-uri de noapte. Urmeaza Bariloche, Puerto Madryn, El Calafate, Puerto Natales si Ushuaia! In Ushuaia ne vom desparti de gasca si vom porni spre Santiago, poate avem noroc sa cumparam si noi o masina, si sa reluam ritmul lent!
Ce mai zice lumea: