Prin oras si pe langa
martie 2008

Dupa doua zile de filmari a urmat o zi de libertate totala. Ne-am separat unii de altii, eu am ramas cu Mara si ne-am inceput ziua la cumparaturi. Ne-am plimbat prin oras si am reusit sa gasim doua bazaruri (oare asa e la plural?) pe care ni le recomandase Kate cu o seara inainte. Am dat o gramada de bani pe o gramada de chestii… Nu pot spune ca au fost prostii… dar au fost cumparate in graba, de teama ca nu vom mai prinde un alt moment, de teama ca voi uita sa cumpar ceva pentru cineva de acasa. Asa ca am luat de toate, cu gandul ca ma voi hotari pe parcurs cum le voi imparti :) In prima jumatate a zilei am facut doar doua poze, pentru ca toti cu care ne intalneam, toti albii adica, ne spuneau sa avem mare grija in centru, pentru ca se fura lucruri ziua in amiaza mare. Eu nici macar nu scosesem aparatul meu, dar i-au atras atentia Marei, care avea un aparat super mic, incapea in buzunar. Asa ca am stat cu teama, mai ales ca ne-am bagat prin tot felul de alei aglomerate, si nu am mai scos aparatul.

Dupa ce ne-am saturat de magazine am sunat-o pe Kate si ne-a dus cu masina pana sus pe deal, de unde puteam lua telecabina catre platoul din varful Table Mountain. Un pic de coada, dar nu cine stie ce. Si chiar am avut noroc pentru ca am aflat ca dupa ce am urcat noi s-a oprit telecabina din cauza vantului puternic. Noi eram deja in varf, cand am inceput sa auzim anunturi ca bate vantul foarte puternic si ca nu ar trebui sa ne aventuram prea aproape de marginea platoului. Eram destul de multicei oameni la rand, si cand ne-am urcat in telecabina ne-am cam imbulzit un pic, in binecunoscuta lupta pentru un loc bun la fereastra. Unul vroia sa vada spre varf, altul spre vale, iar altii pur si simplu alegeau ce mai era disponibil. Surpriza a fost sa vedem ca imediat dupa ce am inceput sa urcam, podeaua telecabinei a inceput sa se invarta cu noi toti, si indiferent de unde eram, fiecare a avut sansa sa vada peisajul, din toate unghiurile. Superb!

De sus se vedea tot orasul. E un munte destul de inalt, iar in varf este un platou, pe care te poti plimba in sandale la pas, si poti vedea privestilea in toate directiile. Ne-am plimbat cam o ora, nu am facut chiar un tur complet pentru ca ar fi durat prea mult si deja ne era un pic foame. Am vazut si niste animalutze si flori, si insula unde a fost inchis Nelson Mandela, pe care din pacate nu am avut timp sa o vizitam.

Dupa ce ne-am saturat de plimbare ne-am intors in punctul unde ne lasase telecabina, si ne-am cumparat ceva de mancare. Un pic, cat sa ne mai astampere foamea, pentru ca totusi nu vroiam sa ne stricam pofta de mancare pentru cina :) Cat am stat afara, la masa, se auzeau in continuare anunturi ca bate vantul, ceea ce simteam si noi pe pielea noastra, nu statea nici un servetel pe masa, toate erau luate de vant. Pe langa asta, erau peste tot semne care ne atrageau atentia ca nu avem voie sa dam de mancare la animale. Ok, noi nu le dam… dar ce te faci cand se servesc singure de la tine din farfurie?!

Am continuat ziua cu o plimbare la mall. Odata ajunse acolo, ne-a fost foarte greu sa ne hotaram ce sa facem, pentru ca aveam foarte putin timp la dispozitie, vroiam sa dam o raita si prin magazine, insa eram pe malul oceanului, in port, si erau multe de vazut si pe afara. Pana la urma am iesit doar un pic din mall, cat sa vedem cam despre ce este vorba in port, si apoi am decis ca ne vom intoarce a doua zi, special sa vedem portul. Si ne-a mai ramas o ora pentru o raita prin magazine. In mall am reusit sa mai cumpar niste chestii pentru cei de acasa, mi-am luat mie niste papuci super misto si colorati, si era cat pe ce sa le iau si baietilor tricouri cu echipa de rugby. Din pacate nu a mers cardul, habar nu am de ce. Si oricum, a fost mai bine asa, pentru ca am gasit a doua zi, tot in mall, dar in alt magazin, niste tricouri mult mai faine. Cand am plecat din mall am aflat ca de fapt era toata gashca acolo, la cumparaturi, dar nu stiam unii de altii. Stia doar Kate, pentru ca ea ne astepta cu masina pe toti. Am plecat de acolo la un nou restaurant. In restaurant ne-am plimbat dintr-un colt in altul, ca sa ne lase sa si fumam… ma rog, nu pe mine… dar erau fumatori in grup. Asa ca in loc sa stam la masa am stat pe fotolii si canapele, oricum, mie mi s-a parut mult mai misto asa. Si pentru ca nimeni nu se simtea in stare sa manance un fel principal, ne-am hotarat sa comandam tot ce era pe lista la fussion, si bine am facut! Ne-am lins pe degete! Creme du la creme au fost niste crabi intr-un sos super bun, serviti in paharele ca de tequilla. Am mai comandat un rand! :)

«Cape Point si Boulders Beach Animalute si malul oceanului»