Trecerea de pe costa de Est, pe coasta de Vest
decembrie 2008
Am inceput ziua in Kaikoura, cu inca o incercare ratata de a vedea balenele. Seara trebuia sa ajungem in Arthur’s Pass, un punct intermediar intre coasta de Est (Kaikoura) si coasta de Vest (unde ne duceam sa vedem ghetarii).
Am experimentat pe propria piele ce povesteau in carti, despre clima din Noua Zeelanda: inainte de a trece muntii in partea de Vest vegetatia era uscata si de un galben-maro sters, peisajul cu multe pietre si varfuri ascutite, dar imediat ce am trecut de cealalta parte a muntilor, am intrat parca in alta tara, extrem de verde si ploioasa.
Arthur’s Pass este o statiune de munte extrem de mica, in ghidul Lonely Planet sunt trecuti sub 100 de locuitori permanenti. Totul se anima in special iarna, cand se poate schia, dar si vara e aglomerat pentru ca se pot face multe trasee montane.
Pentru noi a fost doar o oprire de o zi, nu am profitat de trasee, ci doar de liniste. Daca nu ar fi plouat, cred ca am fi fost mai activi, dar in seara in care am ajuns am gatit si am jucat carti langa semineu, nimic nu putea fi mai frumos de atat :)
Sambata, 27 Decembrie 2008, Arthur’s Pass – Ghetarii
O zi extrem-extrem de plina. Nici acum cand privesc in urma nu imi vine sa cred cate am facut in aceasta zi, unde am inceput-o si unde am terminat-o!
Ne-am trezit dimineatza in Arthur’s Pass si am facut un traseu scurt, de vreo ora jumate, pana la cascada Devil’s Punchbowl, apoi am pornit spre ghetari.
Eram intre munti, cei care despart cele doua coaste ale Noii Zeelande, la un moment dat am vazut si un tren care a disparut apoi intr-un tunel.
Pe drum am oprit la un punct de belvedere, unde am vazut pentru prima data kea, celebri papagali din Noua Zeelanda. Baietii vazusera unul cu o seara inainte, in parcarea de la un magazin din Arthur’s Pass, dar acum erau o multime si roiau in jurul unor turisti ce coborasera dintr-un autocar.
Cu ceva ani in urma Stef citise despre ei pe internet, si vazuse niste filmulete in care se arata cat sunt de destepti, putand descifra tot felul de mecanisme. Arata destul de simplu, sunt verzi, dar au niste pene colorate foarte frumos pe dedesubt. Numarul lor este estimat la vreo 9000, si sunt doar in insula de sud.
Desi este un numar destul de mic, sunt extrem de des intalniti, pentru ca stau in puncte de interes turistic. Sunt tot felul de anunturi sa nu fie hraniti, dar turistii le dau tot timpul de mancare, si ei s-au prins, asa ca pun in aplicare tot ce stiu ca sa primeasca, sau sa fure mancare de la turisti.
Fascinati de kea, am facut multe poze, mai putin la zona de belvedere J I-am vazut batandu-se pe cotoare de mere, trangand de stergatoarele masinii noastre, catarati pe oglinda, pana cand a trebuit sa ii gonim pentru ca pareau in stare sa faca daune importante :)
Apoi am continuat drumul spre ghetari!
Ce mai zice lumea: