Auckland
decembrie 2008

Ne-am trezit pe la 7 dimineata pentru ca la 8 fara 10 aveam microbuz catre aeroport. Am mâncat micul dejun pe aeroport, si apoi a urmat o calatorie de 3 ore pâna în Auckland. A fost un zbor destul de agitat, peste Marea Tasmaniei, cu destul de multe turbulente (anuntate de pilot înca de la decolare, dar tot enervante…) Mâncarea a fost foarte buna: un platou cu foarte multe chestii, din care friptura de vita m-a impresionat cel mai mult, era mai buna decât la restaurant! În Auckland, pe aeroport, oficialitatile mi s-au parut mult mai severe decât cele din Sydney: am fost întrebati unde stam, cu ce ajungem de la aeroport la hotel, etc. Am ajuns la hotel foarte repede si usor, am luat un microbuz care ne-a lasat chiar în fata hotelului. Am stat într-un bloc de apartamente super înalt, noi am avut un apartament la etajul 19, ultimul :D Decent si spatios, nimic spectaculos în afara de priveliste, dar foarte curat. De data asta ne-am dezmeticit mult mai repede decât în Sydney, si am iesit în oras. Am ajuns foarte usor la Sky Tower, unde am petrecut restul zilei, sus în turn, facând poze. Am vorbit cu tata la telefon (era dimineata în tara) iar apoi am asteptat sa apuna soarele, ca sa vedem cum arata orasul si cu luminile aprinse. Ramasesem cu regretul ca în Hong Kong nu am vazut orasul si seara, asa ca am stat sa vedem privelistea macar în Auckland. La coborâre am mai zabovit în magazinul de suveniruri, apoi am pornit spre hotel.

Am oprit la un supermarket din centru pentru niste cumparaturi, apoi am vazut ca mai erau unele magazine si mai mari în drumul spre casa, dar nu le observasem la plecare. Prin centru am trecut pe lânga o gasca de petrecareti, pe care i-am vazut mai târziu opriti de politie. Adevarul e ca erau destul de scandalagii, se legau de lumea care trecea pe strada, se îmbrânceau între ei, etc. Ajunsi la hotel am mâncat niste prostioare apoi ne-am uitat la televizor pâna târziu, dupa 12 noaptea, nu aveam somn. Nu e usor sa te adaptezi la un fus orar cu 11 ore înaintea României. Ne-am trezit pe la 7-8. Cred ca Bug a fost cel mai matinal, pe la 6 dimineata era din nou în fata televizorului. Asteptam sa se faca o ora mai decenta, ca sa îl sunam pe Cristi, dar ne-a gasit el pe noi mai devreme. Cristi a fost un ajutor de baza în planificarea vacantei, surprinzator de saritor tinând cont ca nu ne cunosteam, eram legati doar de o cunostinta comuna. Am aflat foarte multe chestii de la el, foarte multe detalii pe care nu le afli din carti sau de pe internet. Stabilisem sa ne vedem duminica, Cristi stia unde stam, asa ca i-a fost usor sa dea de noi. Am stabilit sa ne vedem pe la 10 jumate. A venit la noi la hotel si apoi ne-am plimbat cu masina lui prin oras (noi închiriasem masina abia de luni, când plecam din oras). Auckland este un oras imens, pentru ca desi are peste 2 milioane de locuitori, nu are cladiri înalte, în afara de cele din centru. Majoritatea oamenilor stau la casa, au o curte mica, garaj acoperit, super decent. Iar o chirie la o casa cu 3 dormitoare, curte de vreo 200mp, e comparabila cu chiria la un apartament cu 2 camere, în Dristor. Motivant, nu? Am fost pe cateva dealuri de unde am vazut privelisti foarte frumoase, apoi pe o plaja… A fost o zi usoara si relaxanta. Înainte de a merge la Cristi acasa, unde fusesem invitati la masa, am dat o tura pe la câteva magazine: un supermarket (pentru food) si un mall (pentru GPS).

Am stat la Cristi pâna târziu, am vorbit despre un milion de lucruri, despre Noua Zeelanda si multe altele. Am încheiat seara din nou în fata televizorului, pâna târziu, chiar daca trebuia sa ne trezim devreme a doua zi.

«Hong Kong Rotorua»