Test Drive, Santiago - Uspallata
ianuarie 2010

Am facut primii 500km cu Tortuga Suchi, test drive. Dorinta noastra era sa trecem granita, si sa ajungem pana in Uspallata, Argentina. Ideea era sa facem niste km cu masina, sa vedem cum merge, si sa vedem daca actele masinii sunt ok, si putem trece granita.

Santiago-Mendoza este drum de 8 ore cu bus-ul, iar Uspallata e la vreo 2 ore inainte de Mendoza. Asta ca sa ne dea o idee despre cum e drumul. Initial am vrut sa plecam la 7 dimineatza. Apoi Stef a zis cam putem pleca si pe la 9-10, ca e ok. Cu o zi inainte planul era sa plecam pana in 12, pentru ca in ultima seara vroiam sa bem un pisco sour cu cei din casa, si nu avea sens sa spargem petrecerea la 10 seara, dar nici sa plecam nedormiti. Pana la urma am plecat de acasa pe la 1. Belgianca Saskia sta in usa casei, sa ne vada plecand. Masina trebuie incalzita un pic inainte sa plecam, dar Saskia sta si se uita la noi... Asa ca fortam un pic masina, suficient cat sa moara motorul de doua ori. Cool! Bun inceput! Dar plecam! Doar 2 minute de condus, pana la benzinarie! Pana sa coboram noi sa punem benzina, apare un nene la geamul lui Stef, si baga capul inauntru. Asta e camper ce aveti voi? Are de toate inauntru? Are, are ceva, numai ca nu are baie, doar o toaleta chimica. Aha... si voi sunteti chilieni? Ah, romani? Si ati venit cu ea din Romania? Ah, e cumparata de aici, cat ati dat pe ea, o vindeti? Mai nene, noi abia acum plecam la drum, adica nu avem nici 5 secunde de cand am iesit din casa. Tre' sa fie o calatorie de 4 luni, si tu vrei sa cumperi masina acum?! Ah, nu, mie imi trebuie la iarna, prin mai-iunie. Ah, ok, ca noi atunci venim inapoi in Santiago! Sta pe capul nostru, Stef se chinuie sa puna benzina, pentru ca de aia oprisem, eu ma chinui sa ii arat omului masina. Are sens sa ne batem capul cu el acum? Adica ce sanse sunt sa gasesti client in ziua in care pleci la drum? Dar e un bunicutz simpatic, si desi ne cam incurca fix acum, hai sa ii aratam masina. Vrea si numerele de telefon, pai cine stie ce numar avem noi aici? Tragem masina in alta parte, cautam telefonul, ii dam omului, ne zice si el ce numere are... Leonardo nu stiu cum, sta la doua strazi de unde stateam noi. Bun. Si ce facem acum? Pai drum bun, sa ma sunati in luna mai, eu sunt clientul vostru numarul 1, da? Ok... daca zici tu... asta ar fi prea ciudat! Mai umblam vreo ora sa cumparam cric, iar pe la 2 si ceva eram pe autostrada. Oare de ce mai facem planuri, daca le incalam din prima?! Dar nu se mai putea, trebuia sa plecam la drum, ne-a ajuns Santiago pana in gat, trebuie sa plecam la drum! Am stat aici mai mult de o luna, gata! Primul pe lista era Los Andes, un oras la vreo 80km de Santiago, unde vroiam sa facem revizia tehnica obligatorie (expira la final de ianuarie, si cei de la service-ul unde am reparat masina ne-au sugerat sa ne ducem aici, pentru ca nu e la fel de aglomerat ca in Santiago... oricum era in drum... avea sens...) Am ajuns in Los Andes, dar astia cu revizia inchisesera, ne-au spus sa venim a doua zi dimineatza. Orasul era naspa, si nu prea aveam chef sa dormim acolo, asa ca am zis sa ne incercam norocul la vama, si sa ajungem pana in Uspallata, unde stiam ca sunt mai multe campinguri. Aveam un singur document expirat, o revizie la emisiile de gaze... doar nu o sa ne ceara fix asta!

Drumul pana la vama foarte frumos, la un moment dat incepe un urcus exact ca pe Transfagarasan, super fain! Incepem curbele (in total 29), si masinuta urca foarte fain, fara urlete si tipete. Nu ne spargem in figuri, dar nici nu lesinam!

Ajungem in vama greu, pe drum se lucreaza, cred ca vor sa largeasca drumul, nu stim exact ce fac... anyway! In vama la chilieni ne dau doar niste foi pentru masina, nu ne intreaba nimic de pasapoarte. Trecem printr-un tunel lung de vreo 3km, foarte fain! La mijloc ne anunta ca intram in Argentina, noua ne pica fatza, pentru ca nu avem nici o stampila de Chile pe pasapoarte. Ne gandeam ca poate am ratat vama... dar nu aveam cum... speram... In Argentina ne intampina un nene care ne da un rahatzel de hartie cu o stampila pe ea, si pe care scrie cu pix-ul numarul masinii si cati suntem in ea. Cica vama este peste inca 17km. Ajungem in vama cand mai erau doar cateva raze de lumina, dar aveam in plan sa nu ne mai ducem in Uspallata, la vreo 80km de vama, ci sa stam undeva la vreo 10km distanta, in Las Cuevas. In vama, salvarea noastra, erau si chilienii si argentinienii, s-au cuplat ca sa faca procesul mai rapid, pentru ca din cauza lucrarilor la drum nu aveau unde sa opreasca atatea masini de doua ori. Trecem cam intr-o ora, totul ok. Doar ca afara este intuneric deja! Cand sa plecam din vama, ne anunta un nene ca trebuie sa dam hartia aia de 2lei unui tip la vreo 15km distanta (acum avea niste stampile in plus). Ok, hai sa ajungem si la nenea ala, si apoi in Las Cuevas, unde stiam ca e un restaurant care are si camere, si aveam plan sa dormim in parcarea lui, si sa mancam ceva. Sau invers! hihi! Ajungem la nenea cu pricina, ne cere hartia. Ia nene hartia, si zi-ne, e lehos Las Cuevas asta? Pai e cam departe, dar e in urma voastra, ati trecut de el. Acum hai, inainte, ca tineti randul pe loc!.... Poftim?! Mda... Las Cuevas era in urma noastra, naiba stie unde... Ma rog, stim si noi, pentru ca am vazut la retur, era intre iesirea din tunel, si vama, deci nu aveam nici o sansa sa il vedem, noi nu ne imaginam ca e vreun oras inainte de vama... Mda... Ii dam inainte, deja e intuneric bine de vreo juma de ora... Uspallata e prea departe, la 58km, dar e alta localitate la doar 17km, hai acolo, gasim noi un restaurant/ hotel, ceva ... Doar ca oraselul ala are fix 100m, pana sa reperam ceva, am si iesit din el. Si pana sa gasim un loc unde sa intoarcem, incepe o serie de vreo 3 tuneluri. Ne intrebam daca are sens sa ne intoarcem in oraselul minune, dar nu parea cine stie ce de capul lui. Pe de alta parte e deja 10 jumate, si mai avem 40km pana in Uspalata... la cum mergem noi, si prin ce curbe sunt... mai facem o ora. Asta e, ii dam inainte! Mergem incet, printr-un milion de curbe, dar ajungem in vreo 45 de minute, gasim un camping, si gata, oprim! La 12 noaptea suntem deja in masinuta, cu patul facut, si ne uitam la doua episoade din Big Bang Theory (noua comedie la care ne uitam acum). Mda... nu ne vine sa credem cate reguli am facut degeaba, le-am incalcat pe toate din prima. Am plecat tarziu, am mers o gramada de km pe intuneric... Ne-am promis solemn unul altuia ca de acum suntem seriosi, si ne tinem de planurile facute...

Uspallata e printre munti, e un orasel simpaticut, dar nu de dat pe spate. Muntii sunt cam rosii, arata ca in Asia, motiv pentru care aici s-a filmat "7 ani in Tibet". Acum nu mai sunt dovezi, e doar o cafenea care se cheama Tibet, si in care sunt niste decoruri din film, dar e super kich. (Duta, deci ne-am plimbat pe acelasi strazi ca Brad Pitt, ti-ar fi placut asta, hihi) Dar acum e fain pentru ca orasul este plin de masini de la raliul Dakar! Da, surprinzator, dar e un raliu Dakar in Chile si Argentina, si Uspallata este ocupata de niste masinute de la echipele tehnice, dar e fain sa le vezi pline de praf si reclame de tot felul!

Am mai stat o noapte aici, am mai vazut vreo doua filme, si a treia zi a fost zi de retur. De data asta am plecat la 8 jumate, ne-am tinut de plan :) Drumul e fain, printre munti, arata altfel decat la noi, e mai arid, dar si aridul asta are farmecul lui, pentru ca are multe culori, e dragutz. Am vazut si Cerro Aconcagua, nu pare cine stie ce, hihi! Ne-am dat jos din masina si m-am urcat un pic pe un deal, sa ii fac poze. Eram la peste 3000m altitudine si iar am simtit un pic de vaj, dar mult mai decent decat in Peru. Cred ca e si multa autosugestie cu raul de altitudine! Daca nu stii cat de sus esti, parca nu vajaie asa de tare!...

Am vrut sa urcam sa vedem un super monument de-al lor, Cristo Redendor, dar aveam de urcat 8km prin munte. Se putea urca si cu masina, dar era drum de 45min-1H, urcam vreo 800m altidudine, pana pe la vreo 4000m. Asa ca am decis sa o lasam pe alta data.... masina e inca in rodaj, noi vroiam sa nu mai ajungem pe intuneric in Santiago... asa ca am continuat drumul.

Iar acelasi stres, ca iesim din tara fara sa trecem pe la vama! Trecem de vama in care fusesem cu doua zile inainte, dar nu era nici un semn sa ne ducem si noi intr-acolo. In plus, toate masinile din fata noastra merg inainte, fara sa intre in vama, asa ca ne ducem si noi dupa ele. Abia cand ajungem inainte de tunel intrebam pe cineva si ne spune ca vama e in Argentina. Din nou, s-au cuplat chilienii cu argentinienii. De data asta mai nasol, ramanem fara niste mancare. Lamaile, usturoiul (culmea, ca era cumparat din Chile) si doua oua, dispar. Dar ramanem cu painea, salata de vinete, castravetii murati, niste carnaciori, berea si vinul. Nu am inteles pe ce principii aleg ce confisca si ce nu... Probabil in functie de ce vor sa gateasca in seara asta, si ce ingrediente le mai lipsesc...

Ajungem in Los Andes, iar la revizia tehnica. Ajungem la timp, ne primesc, stam la o coada respectabila, si predam masina. Desi abia scoasa din service, si cei de acolo ne tot linisteau ca nu avem motive sa nu treaca inspectia, primim o intreaga lista de chestii nasoale, si ne invita din nou la ei marti. Dar tipul super amabil, ne explica ce a scris acolo, nu ne face prosti :) Unele sunt serioase, alea trebuie musai reparate ca sa treci inspectia. Altele sunt minore, le faci daca vrei. Faza tare e ca ii spunem ca noi calatorim, si nu putem reveni marti, pentru ca marti suntem in alta parte. Omul e relaxat, ne spune ca putem face reparatiile unde vrem, si apoi mergem la alt centru din asta sa luam certificatul... si, si... ne banii inapoi. Toti, pana la ultimul pesos! Nu se intampla asta in Romania, nu? Adica ok, nu ne-au dat certificatul, dar oamenii au muncit un pic la masina, ma asteptam sa retina macar o parte din bani... WOW!

Inapoi in Santiago, ajungem la ora de varf, dar Stef e super meseriash, si ajungem acasa fara sa ne ratacim deloc! Camera e inca libera, asa ca o revendicam pentru inca vreo doua nopti. Verdict dupa primii kilometrii? O cumparam! Hihi! E frumos, e o casuta pe roti, fix ce vroiam noi. Patul e fix pe marimea noastra, frigiderul raceste bine, am gasit compartimente pentru tot ce ne trebuie, e super dragut. Viteza de croaziera va fi in jur de 50-60km/h, la 70-75 am ajuns doar pe autostrada, la vale, cu vant din spate, hihi! La un moment dat trecem pe langa niste politisti si tresar: Stef, politia! Si ce sa le fac eu? Hm.. da, nimic... ma gandeam ca poate mergem prea repede... Dar e frumos, abia asteptam sa plecam la drum cu ea! Tortuga Suchi!

«Revelion Vina del Mar, Chile Norte Chico»