Insula de sud
decembrie 2008

Noua Zeelanda este formata din doua insule mari, si alte câteva insulite de jur împrejur. Este o tara lunguiata, întinsa pe vreo 2,500km de la nord la sud, si doar vreo 500km de la est la vest. Auckland, unde am aterizat noi, este orasul lor cel mai mare (peste 2 milioane de locuitori, dintr-un total de 4,5 milioane), si se afla în nordul insulei de nord. Noi am calatorit o saptamâna de-a lungul insulei de nord, si 3 saptamâni prin insula de sud, unde am facut un traseu cu multe zig-zag-uri est-vest si sud-nord. Trecerea dintre cele doua insule se poate face cu avionul, sau cu ferry-ul. Noi am ales ferry-ul, pentru ca cele doua puncte de trecere sunt zone chiar interesante, unde am vrut sa mergem în vizita. În plus, trecerea cu ferry-ul este o experienta în sine, apele si zonele de coasta sunt foarte frumoase. În dimineata asta ne-am trezit foarte devreme, trebuia sa fim la ora 7 în port. Fiind prima dimineata cu trezire obligatorie, noaptea am dormit cam cu grija. Eu m-am trezit cu câteva minute înainte de a suna ceasul, dar Cris a fost clar mai chinuita, s-a trezit din ora in ora de pe la vreo 3 sau 4 dimineata. Calatoria cu ferry-ul a fost foarte frumoasa, desi cerul a fost în mare parte acoperit de nori. Am mers cam 3 ore, timp în care fiecare si-a facut propriul program: Stef a stat cam tot timpul pe punte si a filmat, Cris a dormit vreo 2 ore jumate, Bug s-a uitat la vreo doua filme, iar eu am facut ture între cabina unde ma uitam si eu la film, si punte, unde faceam poze.

Am ajuns în insula de sud, am luat frumos masina si am pornit la drum spre Picton. Era înca devreme în zi, dar si noi mai aveam de mers pâna în Motueka, destinatia finala a zilei, asa ca nu am zabovit prea mult degeaba. Am oprit în Picton unde am spart gasca: fetele au pornit la cumparaturi, iar baietii la cascat gura. Baietii au ajuns la un internet, iar noi fetele am alergat între diverse magazine cu margele si un photo shop unde am scris un DVD. Picton este un oras foarte artistic, si are multe magazine cu margele, inele, tablouri, poze etc. Am ales cu greu câteva chestii (dinte atâtea optiuni…), am luat chiar si un cadou de Craciun pentru Stef, un kiwi galben saritor. Ah, nu am mai pomenit pâna acum de kiwi… pasarea lor nationala, o pasare nocturna, deci greu de vazut de turisti in mediul ei natural. Alta paranteza: Noua Zeelanda este plina de pasari de tot felul. Fiind izolata de orice bucata de pamânt în jurul ei, singurele animale care au ajuns aici au fost pasarile, care apoi au prosperat aici în lipsa unor pradatori. Dupa venirea emigrantilor, s-au adus aici dihori, pentru blana lor. Iar acum se chinuie sa le micsoreze numarul, pentru ca manânca oua si distrug cuiburi. Mda… s-au mai facut tâmpenii din astea cu animale introduse aiurea, iar pe insula ecosistemul este dat peste cap de orice interventie. Tocmai de asta acum sunt foarte precauti, am auzit chiar povesti despre un cotor de mar aflat în poseta si mirosit de un câine din aeroport de la o distanta respectabila… Adevarul este ca daca auzi ce s-a întamplat în Australia, si cu iepurii, si cu Dingo, si mai nou cu broastele râioase, viata pe o insula devine destul de complicata. Asa deci, ramasesem la cumparaturi de margele în Picton Am pornit apoi catre Nelson, de data asta cu Stef la volan, si ne-am luat prima teapa de la GPS hihi! El saracul vroia sa ne duca pe un drum mai bun, mai drept, dar noi vroiam sa mergem pe un drum de coasta, cu un milion de serpentine… Mama si câte serpentine! Si mai mergeam si pe partea gresita a drumului… Am ajun în cele din urma în Nelson, apoi în Motueka, unde aveam cazare doua zile. O prima zi libera pentru a explora zona, apoi o excursie de doua zile în Abel Tasman… dar ajungem si acolo imediat… Motueka este o localitate foarte mica, dar mai aproape de Abel Tasman decât Nelson, asa ca noi am preferat sa ne cazam aici. Când pleci în excursie dimineata, conteaza daca esti la 15 minute de locul de plecare sau la o ora jumate. Oricum, în oraselul asta nu am facut mare lucru, ne-am odihnit, am mâncat, ne-am plimbat pe malul apei, ne-am dat în leagan… activitati de concediu

Sâmbata, 20 Decembrie 2008, Buller Gorge & Nelson Lakes Zi începuta pe ploaie si continuata asa destul de mult, spre disperarea noastra. În prima parte a zilei am fost la Sea Kayak, firma unde rezervasem excursia de doua zile în Abel Tasman. Am fost sa confirmam plecarea de a doua zi, sa mai punem si noi niste întrebari… chestii din astea logistice. Afara ploua cu succes asa ca evident am întrebat cum e prognoza pentru duminica, si totul se anunta bine si frumos! Next step: hai totusi sa schimbam niste bani, pentru ca urma sa facem o plata destul de mare pe excursia din Abel Tasman, vreo 200 de euro de cuplu. Când colo teapa: fiind sâmbata, toate bancile erau închise! Prima consecinta a faptului ca esti in concediu: zilele saptamânii sunt complet irelevante… mai putin la faza asta Oricum, traiasca plata cu cardul, si faptul ca eram într-o tara civilizata, deci nu e asa de grava lipsa de cash. Revenind la poveste, în ziua cu ploaie, ne hotarâm sa ne ducem la Buller Gorge, o chestie despre care am aflat din pliante, cu o zi înainte: cel mai lung pod suspendat din Noua Zeelanda. Distanta pâna la el nu era mare, am schitat pe harta si pe GPS un traseu pâna la Buller Gorge si pâna la Nelson Lakes, si am pornit la drum! La Buller Gorge am ajuns pe ploaie, si am avut prima întâlnire cu sand flies! Niste creaturi mega dubioase, ne-zgomotoase, care pisca în disperare, si te lasa cu niste bube rosii pe care îti vine sa le scarpini pâna la os! Stiam de ele si eram blindati cu creme si spray-uri, asa ca am scos armamentul greu. Desi pe ploaie mega-torentiala, pe principiul „daca tot am ajuns pâna aici”, ne-am dat ambele cupluri, în tandem, pe tiroliana. Experienta interesanta, mai ales din pricina ploii, dar distanta nu mi s-a parut asa de mare încât sa fie considerata o experienta extrema, mai ales într-o tara în care bungy jumping e la mare moda. Doar apele învolburate de sub noi au mai adaugat la stres Apoi din nou la drum catre cele doua lacuri Nelson, doua lacuri glaciare, în mijlocul unei rezervatii naturale. Rate, lebede negre, si anghile, care ne-au fascinat, pentru ca nu stiam exact ce sunt :)

Ne-am întors în Motueka, si ne-am pus pe gatit Cris a facut celebra friptura, Bug niste cartofi noi în coaja (yammy) iar eu niste salata. Apoi o seara linistita în fata televizorului.

«Wellington Abel Tasman»