Puerto Madryn
noiembrie 2009

In sfarsit, ajungem in Puerto Madryn, dupa alte 13 ore de mers cu bus-ul. Una dintre destinatiile mele preferate, mi-am ales-o ca parte din bucata mea de traseu pentru ca eram disperata sa citesc cat mai mult, si sa aleg cele mai faine chestii de facut in zona. Puerto Madryn e doar un oras pe coasta de Est a Americii de Sud, la o mie si ceva de km in sud de Buenos Aires. Orasul in sine nu are nimic special, daca stau bine sa ma gandesc nici nu am vazut mare lucru din el, poate doar intr-o seara cand ne-am plimbat mai mult cu masina prin oras pentru ca nu mai stiam sa ajungem acasa! Hi, hi! Adevaratul punct de atractie din zona este Peninsula Valdes, care este la 100km de Puerto Madryn, un parc national care abunda in animale marine. Despre unele destinatii care au ajuns pe lista noastra in timpul calatoriei cu gashca, nu stiam nimic inainte de a planifica excursia. Aflam despre ele pe masura ce mai citeam carti, ne uitam pe net sau citeam pe forumuri ce recomandari mai sunt. Dar Peninsula Valdes, la fel ca si salarul Uyuni, erau pe lista mea de MUSAI, dupa ce am citit povestea lor pe site-ul lui Dan si al Marilenei, o familie de romani, care au calatorit vreme de 2 ani jumate in cele doua Americi, impreuna cu cei trei copii ai lor. Povestea familiei lor o citisem in Esquire, prin vara lui 2008, si apoi am urmarit progresele calatoriei pe site-ul lor "Pe ici pe colo". Cu siguranta o sursa de inspiratie si curaj pentru noi, asa ca le multumim inca o data! Deci, Peninsula Valdes e plina de animale marine, dar desi in multele golfuri ale peninsulei se pot vedea multe animale cum ar fi lei sau elefanti de mare, pinguini, pasari etc., principala atractie care aduce in zona mii de turisti, sunt balenele Franca Austral (Southern Right Whales). An de an, aceste balene vin in golful Nuevo din Peninsula Valdes, sa se imperecheze si sa isi creasca puii, timp in care stau aproape de mal, si sunt suficient de prietenoase cu vaporasele care duc turistii in larg, sa le vada. Stau aici din mai pana in decembrie, asa ca noi am venit la timp sa le vedem cu bebelusi maricei. Hm... maricei, adica vreo 3-5m, in timp ce mamica are pana pe la 18m si 130 de tone... In afara de balene, peninsula mai este celebra si pentru orci, care patruleaza zona, dar mai de departe, asa ca nu se vad la fel de usor. Orcile dau spectacol abia in aprilie, cand coloniile de foci de pe mal sunt populate cu pui, iar orcile devin mai active, si se apropie foarte mult de mal, incercand sa prinda cativa pui mai indrazneti, dar suficient de bezmetici sa se duca singuri aproape de apa. Dupa ce am citit si despre asta, noi mai avem in plan inca o vizita aici in aprilie, sa vedem si orcile!

Asa ca iata-ne in oras, la ora 7 dimineata, ne-am postat direct la hostel, la receptie, revendicand macar una din camere. Evident, ca la orice cazare normala, camerele se iau in primire undeva dupa ora 12, dar noi am avut noroc si una din camere era disponibila. Era o camera de 4 persoane, luata pentru noi si Dan si Dana, pentru ca nu mai gasisem nici un hostel cu 4 camere duble, dar si in buget. Ca si paranteza, desi calatorim cu un buget destul de mic, si cazarea intotdeauna consuma cea mai mica parte din buget, nu stam chiar in cele mai prabusite locuri. In general am stat in hosteluri, dar am cautat sa avem camere duble pentru fiecare cuplu, de multe ori cu baie privata fiecare. Doar ca Puerto Madryn este foarte popular ca si destinatie turistica, si chiar si cele mai simple cazari sunt destul de scumpe. Cea care era in bugetul nostru nu avea disponibile decat 2 camere duble si una de 4 persoane. Oricum, noi ne-am imprietenit foarte bine cu Dan si Dana, am stat de mai multe ori in aceeasi camera. Pierdem vreo 2 ore pe la hostel, facand coada la baie sa ne racorim un pic si sa ne schimbam. Puerto Madryn nu este mai in nord decat Bariloche, dar este la ocean, asa ca aici e iarasi cald, e nevoie de altfel de haine! In plus, toata lumea isi scoate la vedere cateva tone de haine murdare, care trebuie duse la spalat. Gashca a ajuns in Mendoza cu ceva haine de spalat, dar era sambata, si nu mai prindeam decat 2 ore la spalatorie deci nu am spalat nimic. In Bariloche am stat prea putin, asa ca in Puerto Madryn anuntasem deja ca e urgenta maxima, si avem nevoie de haine in aceeasi zi. Teoretic, unele hosteluri mai au masini de spalat, sau am putea spala de mana, dar la ritmul in care am calatorit in perioada asta, devine prea complicat. Solutia a fost mereu sa dam rufele la spalatorii, de unde se intorc in maxim o zi, curate, uscate si impaturite perfect. Preturile si calitatea variaza destul de mult, noi in Buenos Aires am platit doar vreo 3 dolari pentru o sacosa destul de mare, dar gashca se plangea ca in Bolivia au platit destul de mult, ba chiar Cris a dat unele haine din nou la spalat pentru ca nu iesisera curate... Pe langa Peninsula Valdes, vroiam sa vizitam in aceeasi zona si Punta Tombo, o alta rezervatie naturala, unde este o colonie de pinguni Magelan, absolut imensa, cu vreo 500,000 pinguni. 100km pana in Valdes, si 150km pana in Punta Tombo asa ca aveam multi km de batut pana sa ajungem la destinatii. Din Puerto Madryn se organizeaza excursii pana in ambele puncte, dar ajungi sa platesti doar drumul pana acolo, pentru ca daca vrei sa vezi balene, excursia cu barca te costa in plus, iar intrarea in rezervatia de pinguni se plateste oricum, separat. Facand calculele ieseam un pic mai iefin inchiriind doua masini, decat dand banii pe tururi, asa ca am ales solutia asta, pentru ca aveam si mai multa libertate sa oprim si sa stam unde vrem pe traseu. Inainte sa luam masinile am pierdut un pic de timp rezervand excursia cu balenele, nu reuseam sa ii gasim la telefon pe cei de la agentie... Hm... adevarul este ca nu toata lumea se trezise de la 7 dimineata, ca noi. Mergand pe recomandarea tipei de la receptia hostelului, dar si stiind ce laudau alti turisti, am ales o excursie la apus, un pic mai scumpa decat cea normala, dar garanta ca vom merge cu un vaporas mai mic, si lumina ar trebui sa fie mult mai buna. A urmat apoi o zi cam pe fuga, pentru ca aveam de facut vreo 450km si evident, vroiam sa stam cat mai mult langa animale. Din pacate drumurile pe insula sunt proaste (adica vreo 250km din cei 450km pe care ii aveam de facut). Sunt acoperite cu pietris, si Dan, care a condus, s-a plans mereu de senzatia de mers pe gheata. Pacat, pentru ca insula primeste foarte multi vizitatori in fiecare zi, si multi aleg solutia cu masina inchiriata, la fel ca si noi. Excursia sa vedem balenele era de la 6 jumate seara, asa ca pana atunci eram liberi sa exploram zona. Am oprit mai intai pe o plaja, Doralido, unde speram sa vedem deja balene. Citisem ca in unele luni, dar doar pana in septembrie, balenele vin foarte aproape de mal, uneori la mai putin de 10 metrii, si daca mergi un pic mai repede, paralel cu apa, poti sa mergi pas la pas cu balenele. Ah... ce frumos! Desi stiam ca septembrie a trecut de mult, si teoria este impotriva noastra, am oprit si noi pe mal si am inceput sa cautam cu privirea! Pana la urma am vazut o balena, dar departe in larg, si doar prin binoclu. La fel ca in Noua Zeelanda, tot Cris a fost cea care a depistat balena, si culmea, a vazut-o intai cu ochiul liber, si abia apoi a inceput batalia pe binoclu. Am vazut-o pufnind apa de cateva ori, si apoi am pornit din nou la drum.

Pe insula am oprit in 3 locuri, in Punta Norte, Caleta Valdez si Punta Delgada, desi peste tot am vazut cam aceleasi animale, lei si elefanti de mare. Foarte frumosi si simpatici prin leneveala lor, am stat dupa un gard sa identificam ce sunt fiecare. Mda... dupa gard... s-au dus demult vremurile din Noua Zeelanda, cand am mers pe plaja pana la cativa metri de o familie de lei de mare, si nu statea nimic intre noi, decat cateva recomandari atat pentru siguranta noastra, cat si a animalelor. Aici e clar mult mai mare galagia, si multe animale, dar si foarte multi turisti. Dan, sperand la o inalnire mult mai apropiata, se plange de prezenta gardurilor, si incepem o polemica despre gradul de cultura al turistilor. Daca nu ar fi gard, ar mai fi animale aici? Cine stie... adevarul este ca in Noua Zeelanda nu erau garduri, si totusi erau animale, deci bunul simt exista. Dar vazand cati turisti erau aici, si cat de intrunsivi erau, imi vine greu sa cred ca nu ar fi abuzat prea mult de libertatea de a se duce fix langa animale, deci sa le sperie, si in final, ele sa fuga, sa nu mai revina pe plaja, pentru a incanta si alti turisti...

Tot aici ne suprinde o alta aparitie, un armadilo mai indraznet, care circula cu tupeu printre picioarele turistilor. Stie el ca risca niste poze, dar primeste si niste bucatele de mancare, asa ca face cateva ture inainte de a se retrage in glorie. Dintre toti, Dan e cel mai viteaz, se indreapta catre animal cu bucatica de paine in mana. Numai ca maimutele din Rio i s-au parut probabil mai prietenoase, a asteptat linistit ca ele sa se serveasca direct din mana lui. Aici, armadilo cred ca parea mai indesat si hotarat, asa ca a aruncat painea din mana inainte sa il capseze de degete.

La Caleta Valdez vedem si cativa pinguini Magelan, dar nu zabovim prea mult, pentru ca stim ca a doua zi vom vedea mult mai multi, si mai de aproape. O faza extrem de trista, vedem un pui mic, iesit din cuib, cred ca e pierdut. Nu pare sa aiba ochi, se taraie aiurea prin pietris si uneori mai aluneca la vale. Foarte nasol e ca desi cam plange, nici un pinguin adult nu se duce sa aiba grija de el. Tare mi-e teama ca mamica lui era la pescuit, si nu s-a ales mare lucru de el... Sunt multi turisti in zona, toti trag un oftat cand il vad, dar se pare ca asta este legea junglei, asa ca nu ne bagam peste ei...

In ultimul punct, la Punta Delgada, suntem in sfarsit singuri, este pustietatea aia la care spera Dan! Din pacate focile sunt pe o plaja izolata, undeva la vreo 50 de metri in jos, o coborare ce nu pare foarte prietenoasa. Noi toti suntem resemnati, facem poze de sus, si citim cateva panouri explicative, despre ritualurile elefantilor de mare. Dar Dan nu se da batut asa de usor, si desi si aici e gard, trece de el si coboara spre plaja! Evident ca incepem sa urlam dupa el, mai ales ca era si o camera de filmat in zona, si e clar ca daca e gard, nu ai voie... Dar e inutil, si pana la urma omul isi face damblaua, si ajunge pe plaja langa foci! A plecat ca un nebun, si nici macar nu a luat cu el un aparat cu obiectiv tele, s-a dus cu al lui, care are un obiectiv destul de wide, asa ca se duce super aproape de foci, ca sa isi faca pozele! Ehe... si acum spre marea aventura! Vazusem foarte multe poze si filmulete din Peninsula Valdes, cu si despre balene, si unele erau extrem de spectaculoase, nu imi venea sa cred cat de mari sunt balenele! Incercam sa facem tot felul de comparatii ca sa ne dam seama de proportii. La 18 metri, o balena mamica este cat un bloc de vreo 6-7 etaje, si cu mult mai mare decat vaporasul cu care ne-am plimbat noi. Oricum, nimic nu ne-a pregatit pentru experienta de care am avut parte! Am iesit in larg cu un vaporas micut, eram mai putin de 20 de oameni la bord, cu un capitan foarte vesel si o tipa care ar fi trebuit sa traduca, dar nu prea s-a chinuit. Pana sa ajungem in larg, am primit instructiuni destul de clare, vaporasul este mic, sa nu sarim ca nebunii dintr-o parte in alta, si mai ales sa nu migreze toata lumea in aceeasi parte, cand apare cate o balena. Ati bagat la cap? Da, da! Nu zau? Dupa vreo jumatate de ora cand eram inconjurati de balene care faceau tot felul de acrobatii, nimeni nu mai tinea cont de nimic, aproape ca se alerga prin barca, doar capitanul mai facea si el niste acrobatii pe sus, incercand sa mentina echilibrul, pentru ca oricum daca mai striga la noi sa stam la loc, nu il baga nimeni in seama. Incet incet apar si balenele, mai intai departe, timid, si doar cate una, apoi din ce in ce mai aproape, si nu mai stim unde sa ne uitam. Totul este fascinant! Cat sunt de mari! 18 metri e din alta lume, si noi oricum vedeam o parte infima din corpul lor, cand scoteau capul din apa sa mai respire.

Cat de multe sunt! La un moment dat nici nu mai stiam unde sa ne uitam, aproape de noi era o mama cu un pui, dar in departare era una care facea sarituri din apa, si in alta parte era una care scotea coada afara. E incredibil, si toate astea intr-un golf, la mai putin de 20 de minute de mers cu vaporasul! Cat de aproape vin de de barca! Parca ar fi delfini, si vor sa ne cunoasca, sa se joace cu noi. Aici e dulce-amarui, pentru ca nu sunt chiar ca delfinii. Desi este clar ca sunt curioase, si se apropie natural de barcile cu turisti, pe vaporas era si un sonar sau alta prostie electronica, o chestie pe care o mai apasa capitanul din cand in cand, si imediat vedeam cum balena care era la 10 metrii de noi, vine fix langa barca. Un pic trist, m-am enervat cand Cris mi-a atras atentia ca e o legatura intre sunet si vizitele balenelor... Cum scuipa! Aici e super distractie, pentru ca de vreo cateva ori la rand balenele stropesc cu apa fix langa barca, si e ca la dus, suntem toti atacati! Dupa cateva experiente de genul asta avem toti lentilele stropite, cautam disperati niste servetele. In plus, la un moment dat imi simt buzele sarate rau... semn ca multi stropi ajunsesera si pe fata mea!

A fost o nebunie totala, mai ales ca eram sceptici ca le vom vedea, sau ca vor fi atat de multe, si atat de aproape, eram toti ca niste copii mici. Se striga non stop pe barca, la inceput doar capitanul, aratand unde se vede vreo balena, sau zicand sa stam cuminti in barca. Dar apoi strigam toti, uite coada, uite puiul, uite saritura, uite sub barca, "Uite-o, uite-o, uite-o la dreapta!". Asta cu "la dreapta" am fost eu, intr-unul dintre momentele de "Uite balena!" cand cred ca a auzit toata barca vocea mea. Imediat dupa mine a urmat si capitanul cu "Uite-o, uite-o a la derecha!", adica tot uite-o la dreapta :) Ne-am amuzat cu totii, el ne-a intrebat ce inseamna "uite-o", si apoi asa ne-a tinut toata seara: "Uite-o, uite-o a la derecha!"

La un moment dat apare langa noi si o gashca de pinguini, dar cine mai are ochi pentru ei! Pacat, pentru ca sunt tare simpatici. Sunt maruntei, si in apa arata ca niste rate, sunt tare caraghiosi! Dupa ce am vazut toate ghidusiile, am trecut la fineturi, in cautarea pozelor perfecte! Soarele era foarte aproape de apus, apa arata bestial, si capitanul intorcea barca pe toate partile, incercand sa ne ofere ocazia sa fotografiem o balena, sau macar o coada, in lumina apusului! Mi s-a parut extrem de fain ca se gandesc la asta, evident ca e o prostie de turist nebun, oricum noi nu prindem poze la fel de frumoase ca cei care stau aici special pentru asa ceva, dar na... cum e sa vii acasa cu niste poze frumoase si sa spui ca sunt facute de tine, nu vederi? Hihi... Ultimele raze de soare intra in apa, si gata! Capitanul ne anunta cu regret ca asta a fost tot, si apoi ne indreptam spre mal. Prindem viteza, si se face foarte frig, asa ca ne inghesuim unul intr-altul, dar nu stiu de ce, mie nu imi este frig deloc! Ma uit la poze, am un zambet tembel pe fata, ma gandesc la delfinii cu care am inotat in Noua Zeelanda si incerc sa aleg: ce a fost mai misto? Habar nu am, cred ca sunt la fel de WOW amandoua, si la urma urmei, mai conteaza clasamentele? Restul de zambete tembele pe care le vad in vaporas imi confirma ca pentru toti a fost o experienta extrem de faina si de neasteptata!

Ah... ce frumos! Ne intoarcem la biroul agentiei, predam vestele de salvare si pelerinele, si stam sa cumparam filmuletul facut de ei cu noi pe barca, si niste poze profesioniste. Ajungem in Puerto Madryn extrem de tarziu, pe la 11, dar mai avem energie sa iesim sa mancam, toti in afara de Dan. Un restaurant tare dragut, un tip canta la chitara, sunt multe chestii colorate pe pereti, dar e si un pic cam scump. Pana la urma ne combinam la niste feluri de mancare si sunt chiar bune, clar nu aruncam banii degeaba! Trece de 12 noaptea si se canta La multi ani la doua mese alaturate, in engleza si spaniola. Cat de tare, ce coincidenta! Trebuie sa cantam si noi La multi ani pentru Stef in cateva zile, ne facem semne pe sub masa! Gashca inca nu i-a luat cadou, eu inca nu m-am hotarat ce fac, pentru ca i-am dat deja cadoul cand eram in Rio. A doua zi plecam spre Punta Tombo, la vreo 150km in sud fata de Puerto Madryn. Urmeaza sa predam masinile in Trelew, un oras la 70km in sud fata de Puerto Madryn, pentru ca seara luam un bus din Trelew catre sud, tocmai in Rio Gallegos, in drum catre El Calafate. Am ales sa luam bus din Trelew, pentru ca nu avea sens sa ne mai intoarcem pana in Puerto Madryn, atata timp cat Trelew oricum era in drum. Am prins pinguinii in sezon de nesting, adica stau pe oua, si/sau au pui mici. Pe de o parte asta e foarte simpatic, pentru ca i-am vazut ghemuiti in cuiburile lor, am vazut oua mici si murdare, de zici ca sunt de gaina, si evident, pentru ca am vazut pui mici si dragalasi, cum se agatau de burtica parintilor, si intindeau ciocul cersind niste mancarica. Pe de alta parte este si un moment mai prost pentru ca jumatate din colonie este in cuib, si cam un sfert la pescuit, deci nu am vazut aglomeratii mari de pinguini unul langa altul, ca in ora de varf la metrou. Totusi, am vazut sute de cuiburi, impanzind dealuri intregi, unii pinguini au extrem de mult de mers pana ajung la apa. Colonia o duce foarte bine, au la dispozitie un spatiu foarte mare, si sunt foarte bine protejati. Turistii pot merge pe niste carari de nisip, si din loc in loc sunt niste podete, care fac loc dedesubt unor mici autostrazi folosite de pinguni ca sa ajunga la mare. Sunt extrem de simpatici cum merg ei leganat, unii vin, altii pleaca, se mai opresc pe drum si mai vorbesc unii cu altii, e din alta lume! Fondul sonor este si el aparte, in unele locuri li se spune si pinguinii magari, pentru ca scot niste sunete ca un raget de magar!

Noi ne-am plimbat in lung si in lat, am descoperit tot felul de cotloane. La inceput eram entuziasmati cand am vazut un ou, apoi primul pui, dar pana la urma am gasit o zona in care nu stiu cum, mai toate cuiburile aveau cate un pui, unele chiar cate doi, nici nu mai stiai unde sa te uiti. Regulile sunt foarte clare in rezervatie, nu ai voie sa mergi decat pe trasee, si nu ai voie sa te apropii prea mult de pinguini. Asa ca din loc in loc, cand ne mai intalneam cu pinguini care treceau pe cararile turistilor, vedeai grupuri intregi de turisti care se opreau sa dea prioritate pinguinilor. Super tare! Din pacate, legat si de discutia pe care am avut-o la Punta Norte despre bunul simt al turistilor, erau si destui care ieseau de pe traseu si intrau printe tufisuri urmarind cate un pinguin, sau apropiindu-se extrem de mult de cate un cuib. N-am inteles de ce, erau pinguni peste tot, nu trebuia sa fugaresti nici unul ca sa vezi un pinguni de aproape... Off... Totusi, am avut si noi parte de niste intalniri mai apropiate decat prevedea legea! La un moment dat erau vreo doi care se culcasera pe poteca... si nu se mai punea problema sa le dai prioritate. Noi am asteptat, crezand ca doar se odihnesc, dar ei acolo aveau de gand sa stea, asa ca am trecut si noi tiptil printre ei. Mai incolo, Dan a gasit unul mai viteaz, sau poate doar mai fomist, care a venit sa guste un pic din sireturile lui. Super distractie, l-am intrebat daca il suparase cu ceva si era un fel de gest de aparare, dar cica nu... pur si simplu pinguinului i-au inspirat ceva sireturile lui Dan, si a venit la o degustare! Pe langa pinguini mai erau o gramada de alte animalute pe acolo, inclusiv armadilo de care vazusem la Punta Norte. Dar nu i-am revazut si aici. In schimb, am vazut niste soricei super simpatici care misunau printre pinguini, la fel de curajosi ca si armadilo, unii mai ieseau pe poteca la vanat de mancare.

Am terminat distractia pe la vreo 5-6 si ne-am indreptat catre Trelew, am predat masinile si am asteptat cuminti urmatorul bus. Am facut inventarul card-urilor, eram cu totii cu ele pline de poze, fotografiasem si filmasem ca nebunii. Nu mai aveam spatiu pe card-uri, bateriile erau aproape pe zero, mai aveam un pic si faceam lista cu ordinea in care vom pune chestii la incarcat cand ajungem in El Calafate! Doua zile in Puerto Madryn, sau mai exact in Peninsula Valdes si Punta Tombo, traite cu intensitate, si cu multe superlative. Cu siguranta merita sa stai aici mai multe zile, stiu ca e o replica uzata, si probabil o voi mai folosi, dar macar aici stim ca ne vom intoarce, si in aprilie speram sa stam mai mult, sa vedem pe indelete animale, plaje, poate descoperim vreun colt mai ascuns, sa nu ne mai bazam doar pe ce zice Lonely Planet. Nu mai avem cine stie ce energie, dar oricum nu ne trebuie energie decat sa stam pe scaun in bus. Urmeaza cel mai lung drum de pana acum. Plecam la 8 seara din Trelew, ajungem la 13 a doua zi in Rio Gallegos, si speram ca la ora 14 sa prindem un bus de 4 ore catre El Calafate. Daca ne iese planul inseamna ca ajungem in El Calafate la 6 seara, dupa o calatorie de 22 de ore. Oh, dar Perito Moreno merita si mai multe ore pe drum!

«Bariloche El Calafate»