...where I lay my head is home


Hong Kong
decembrie 2008

00:15AM 12h pana la plecare, si nu puteam sa adorm. Spre deosebire de Peru, cand eram la serviciu cu 12 ore inainte de plecare, de data asta plecasem de la birou pe la 3 jumate, iar avionul era a doua zi, la 12. Bagajele erau facute de duminica, un singur bagaj mare, in geanta de rugby. Plus doua bagaje mici, cate un rucsac de fiecare, al meu trei sferturi plin cu chestii legate de foto. Mi-am dat seama ca aveam mult mai multe emotii decat inainte de plecarea in Peru. Pe de o parte erau cauzate si de faptul ca excursia a fost mai planificata, si stiam cate detalii pot merge prost, si pe de alta parte aveam prea mult timp liber chiar inainte de plecare. Nu m-am abtinut, si am mai facut niste calcule. Excursia asta trebuia sa se incadreze intr-un buget fix, nu musai din lipsa de bani, ci mai degraba pentru ca vroiam sa aiba un cost corect, sa nu ajung sa ma uit in urma si sa spun ca a fost frumos, dar nu si-a meritat banii. Un buget foarte greu de gestionat, cu plati facute in multe monezi, la diferite cursuri de schimb, dar pana la urma am tras linie si stiam cam cat ar trebui sa mai cheltuim de acum incolo, ca sa fim ok. Trei destinatii in 35 de zile: Hong Kong (16 ore, escala in drumul spre Sydney), Sydney (o jumatate de zi prima data, si 3 zile inainte de întoarcerea acasa), si Noua Zeelanda (28 de zile). Va intrebati de ce nu iese bine matematica? Simplu: 4 zile pe drum, mai exact in avion si diverse aeroporturi. Obositor si interesant la pornire, obositor si obositor la întoarcere. Dar o sa ajungem si acolo… Dimineata: Pâna la urma a fost o plecare fara peripetii, în ciuda traficului din Bucuresti. Râdeam cu Alex înainte de plecare: pentru ca zborul era de la ora 13, trebuia sa fim în aeroport la 11, asa ca am plecat de acasa pe la 9 jumate. Pe drum, eram înca în masina, ne-am trezit cu un sms de la Dan, ma certa ca am caciula pe cap! :) M-am uitat uimita prin jur, apoi am aflat ca trecuse cu masina pe lânga noi… Zborul spre Helsinki a parut cam lung, tinând cont ca a durat doar 2 ore jumate. Ne gândeam deja cu groaza ce lung va parea zborul pâna la Hong Kong! :( Pe la 3 jumate am ajuns la Helsinki, si am vazut apusul de soare din avion. Pe la 4 eram în aeroport, afara era deja întuneric bezna si ningea cu spor.

Eram un pic stresati de transferul din Helsinki, pentru ca aveam doar 40 de minute la dispozitie sa urcam în celalalt avion. Asa ca la intrarea în aeroport ne-am uitat rapid în toate directiile, cautând un panou cu zborurile si gate-urile. Am gasit panoul, si am aflat de la ce poarta trebuia sa plecam, apoi ne uitam disperati „unde este poarta?”. Iar poarta de la care trebuia sa plecam era fix lânga noi :D. A fost totul foarte simplu, ba chiar am stat vreo 20 de minute degeaba, pâna sa ne îmbarcam.

Zborul pâna la Hong Kong a fost extrem de lung pentru ca nu am reusit sa dormim mai deloc. :( Stef si Cris cred ca au strâns cam o ora si jumatate de somn fiecare (în mai multe reprize), eu am strâns maxim o ora, iar Bug nu a dormit deloc, desi îi dadusem Biendormir, niste pastile naturiste pentru somn… Învatatura pentru data viitoare, avem nevoie de niste pastile de somn mai serioase.

Am ajuns în Hong Kong la 8 dimineata dupa ora lor, si 2 noaptea dupa calculele noastre. Am bravat, si am iesit repede în oras, fara sa mai dormim, fara sa încercam sa recuperam din orele nedormite. Toata lumea spune ca e bine sa încerci sa te adaptezi la fusul orar cât mai repede. Asa ca pe la maxim 10 dimineata eram pe strazile din Hong Kong. La început ne-am tinut tare, dar oboseala avea sa ne ajunga din urma destul de repede.

Am luat metroul din aeroport direct catre centru, într-o zona care se numeste chiar Hong Kong, este centrul pe care îl stie toata lumea din poze, cu cladiri din alea de îti paralizeaza gâtul uitându-te în sus dupa ele.

Ajunsi în centru, prima chestie pe care am vrut sa o facem, a fost sa mergem pe o pasarela pe malul apei, dar nu ne-a iesit, pentru ca nu ne-am dat seama cum se ajunge acolo . Pe lânga faza cu cladirile foarte înalte, Hong Kong mai are o chestie: e plin de pasarele pentru pietoni! Faza nasoala cu pasarelele astea, este ca sunt foarte încâlcite, uneori se ajunge pe ele prin interiorul unor cladiri, asa ca este foarte usor sa vezi pasarela, sa stii unde ajungi cu ea, dar sa nu stii cum se ajunge PE ea. Dupa ce ne-am plimbat un pic prin centru, deja devenea ciudat ca eram aproape singuri pe strazi. Uimitor, dar probabil ca lumea era la munca, nu? Ca doar era 10-11 dimineata… :)

Victoria Peak era programat mai spre dupa-amiaza, dar pâna la urma ne-am îndreptat spre funicularul care ducea catre vârful dealului, mai devreme decât era planificat. Stiam deja ca sus ne asteapta privelisti foarte frumoase peste toata insula. Experienta cu funicularul si privelistile au meritat din plin! Funicularul are o urcare foarte abrupta, ciudat cum de unii oameni reuseau sa mai stea în picioare, pentru ca mie, stând pe scaun, mi se parea uneori ca mergem în unghi de 90 de grade fata de deal… Ciudat! Iar sus… a fost foarte frumos! Oameni care duc lipsa de spatiu, clar! Au îngramadit pe un petec de pamânt cele mai înalte cladiri pe care le-am vazut vreodata. Cu atât mai mult, este uimitor ca nu m-am simtit mai „înghesuita” decât în Bucuresti, la obisnuitele „ore de vârf” (adica oricând între 6 dimineata si 12 seara). Am avut noroc si cerul era destul de senin, se vedea pâna departe, desi peste Hong Kong am înteles ca este mereu o ceata, banuiesc ca e de la poluare… bat-o vina! Cred ca seara sunt privelisti si mai frumoase, dar asta e… ramân pentru data viitoare! Am ajuns pe vârf în jur de ora 1, asa ca nu se punea problema sa stam acolo pâna se întuneca, mai ales ca noi credeam ca se întuneca abia pe la 8-9 seara. Am vazut apoi ca pe la 6 deja era întuneric, dar noi eram înapoi în aeroport. Asa ca da… pe data viitoare!

Am luat masa la un restaurant cu priveliste, am mâncat fructe de mare, si mi-am adus aminte de Peru… pentru ca si acolo, prima masa de prânz am luat-o la un mall, cu priveliste catre Pacific, si am mâncat fructe de mare :) Deja deveneam din ce în ce mai somnorosi, si desi initial spuneam ca ne ducem la aeroport pe la 9 seara, era destul de clar ca nu vom mai rezista atât de mult prin oras. Deja visam la „canapelele” din aeroport.

Dupa Victoria’s Peak am luat autobuzul pâna în port, pentru ca vroiam sa trecem dincolo, în zona veche a orasului. Ca sa ajungem în zona respectiva a fost cel mai simplu sa luam ferry-ul, super ieftin si foarte rapid. Alternativa ar fi fost un taxi, dar se pare ca trecerea catre insula se face printr-un tunel pe sub apa, si taxa de trecere prin tunel era foarte mare. A fost foarte simpatic pe ferry, cam ca la mare. În zona veche am intrat direct în atmosfera de bazar, cu sute de magazine, si oameni care trageau de noi sa ne convinga sa ne cazam la ei, sa facem un masaj, sau de ce nu, sa ne facem chiar si un costum :)

Am încercat sa gasesc un Tokina 11-16, dar nu am avut noroc. Nu era nicaieri pe stoc, lumea încerca sa ma convinga sa astept sa îmi aduca un obiectiv de la dealer, dar nu mi-au inspirat deloc încredere, asa ca am renuntat. Deja ne dureau picioarele serios, asa ca lumea a consultat harta si am luat-o spre metrou. Am trecut pe stradute foarte colorate, un bazar de haine, o piata de peste… Mi-a placut mult ziua noastra în Hong Kong, daca nu am fi fost atât de obositi de pe drum, poate eram si noi mai expresivi în poze :)

Am ajuns în aeroport cu vreo 5 ore înainte de plecare, si ne-am trântit pe niste scaune. Am reusit sa atipim cam o ora, dar ne-am trezit întepeniti de frig. Am mâncat de la Burger King si am asteptat cuminti sa ne îmbarcam. Eram mult prea obositi pentru shopping sau alte plimbari prin aeroport. Am dat ultimii dolari HK pe un Evian, si ne-am îmbarcat.

Ziua Cristianei :) A început chiar în timpul decolarii, si ne-a dat peste cap planul sa îi dam cadoul la 12 fix. Eram tintuiti în scaun cu centurile de siguranta, asa ca pe la si 5 minute am anuntat-o ca e ziua ei, si i-am spus „la multi ani”, iar ursuletul si pupicii i-a primit dupa ce s-au stins beculetele cu centura :) Zborul a fost mult mai lejer decât cel dintre Helsinki si Hong Kong. În plus, eu si Stef am avut noroc sa avem locuri la una dintre iesirile de urgenta, unde e mult mai mult spatiu pentru picioare. Nu stiu cum s-a întamplat minunea asta pentru ca aveam locurile rezervate de agentie, si de obicei locurile astea nu se pot rezerva în avans. Oricum, a fost de bine :) Dupa atâtea ore de nesomn, am reusit si noi sa dormim câteva ore: eram si noi obositi, erau si scaunele mai comode, luminile din cabina s-au stins si ele… Ne-am trezit când a început foiala, ne apropiam de Sydney, începeau sa serveasca micul dejun. Prin geamul micut se vedea oceanul, era în jur de 12 ziua, ora locala. Nici nu mai stiu cât era dupa „orarul nostru”. Am trecut surprinzator de repede de formalitatile din vama, ne asteptam sa dureze mult mai mult. Pe aeroport am schimbat 50 de euro si apoi am iesit sa gasim microbuzul catre Ibis. Platisem deja o noapte de cazare la un Ibis în zona aeroportului, existau microbuze care ne duceau la hotel, asa ca nu avea sens sa mai dam bani pe un taxi. Cât am asteptat autobuzul, încercam sa ne acomodam cu noua locatie, sa vedem ce ni se pare diferit. Era în jur de 1 dupa-amiaza, era cald si umiditate ridicata, începuse sa ploua un pic, o ploaie calda de vara. Am ajuns la hotel în jur de 1 jumate si am hotarât sa facem un dus, si sa dormin câteva ore, sa reunim gasca pe la 4 jumate-5, ca sa iesim în oras pentru cina. Nu aveam planuri mari, pentru ca a doua zi la ora 10 dimineata aveam avion catre Auckland, dar ziceam ca merita sa facem o tura pâna în oras, pentru cina. Pâna la urma, ora 5 s-a transformat în ora 7, abia atunci ne-am reunit. Afara ploua, deja mult mai rau si mai urât, începuse sa se întunece, iar noi eram tot somnorosi. Asa ca am ramas la hotel si am luat cina acolo. O cina cât jumatate din cazarea pe o noapte, dar mâncarea foarte buna, a meritat.

«Inainte de plecare Auckland»

Ce mai zice lumea:

2011-01-06 09:50:55 in urma cu 8 ani si 11 luni, Sandi si Stef a zis:

Salut Liviu,

Multumim pentru mesaj, si pentru urari! :)

2011-01-05 21:34:21 in urma cu 8 ani si 11 luni, liviu a zis:


sal.
V-am citit situl aproape in totalitate. Va felicit si va invidiez pt modul corect in care calatoriti. N-am gasit alt cuvant pt \"corect\", dar la fel as merge si eu.Numai bine si la cat mai multe exp. gen \"Suchi\"