...where I lay my head is home


Fox Glacier & Franz Josef
decembrie 2008

Frantz Josef si Fox Glacier, sunt doi dintre cei mai mari ghetari din Noua Zeelanda, si se afla foarte aproape unul de altul, destul de aproape de marea Tasmaniei. Cel mai mare ghetar este ghetarul Tasman, pe partea cealalta a muntilor, langa MtCook, si urma sa il vedem mai tarziu in excursie, aproape de final. Am oprit la Frant Josef inainte sa mergem sa ne cazam, si am ajuns doar pana la un punct de belvedere de unde puteam sa il vedem de-a lungul unei vai. Ca de obicei, ploua… si ca sa ajungi mai aproape de ghetar trebuia sa treci de firicel de apa care acum se marise destul de mult, si noi nu eram pregatiti pentru o astfel de trecere.

Am ajuns in localitatea numita Fox Glacier si ne-am cazat, apoi am iesit sa mancam. Cred ca a fost singura data cand ne-a nemultumit ceva la un restaurant in NZ, am fost serviti super nasol, si la niste preturi cam dubioase. Na… statiune de fitze… In plus, era cat pe ce sa dam peste unul care iesea din parcare fara sa semnalizeze… of… nu incepusem deloc bine. La Fox Glacier era mai mult de mers pana la punctul de belvedere, dar am plecat de la masina fara rucsaci, credeam ca va fi la fel ca la Frantz Josef, adica ne vom uita la ghetar si ne vom intoarce. Ploaia se oprise de cateva ore, asa ca am mers linistiti pana la punctul de belvedere, unde Bug ne-a convins sa mergem mai departe catre ghetar. Adevarul este ca erau multi oameni in vale si foarte aproape de ghetar, dar erau si multe semne care ne atentionau sa nu stam pe loc pentru ca aluneca pietrele.

Am ajuns cu bine pana la ghetar, dupa niste treceri mai grele peste niste firicele de apa mai mari, si niste pietre mai alunecoase. Ajunsi langa ghetar am uitat de micile peripetii, dar dupa ce ne-am intors in tara am auzi de un caz exact la Fox Glacier, unde murisera doi turisti din cauza ca s-au urcat pe gheata fara echipament etc. Noi am fost cuminti, am mers doar pe pietre, dar adevarul este ca am ajuns si noi foarte aproape de ghetar, si daca ar fi inceput o ploaie mai puternica, existau ceva riscuri. Deci data viitoare mergem mai cu grija :P

La intoarcere a inceput sa ploua, doar Cris avea pelerina de ploaie la ea… evident… Am ajuns ok la masina, doar ca eu si Stef ne udasem la picioare, dupa ce trecusem destul de greu de niste paraiase. Ziua era lunga, si noi mai aveam energie si chestii de facut. Am ajuns acasa, ne-am re-echipat, si am iesit din casa la timp sa vedem un super curcubeu. Incredibil, ca din carti, cu toate culorile, si dintr-un capat al cerului pana intr-altul. Incredibil!

Am pornit spre un alt punct de interes despre care aflasem dintr-o brosura de la centrul turistic, Lake Mathenson, se pare ca este cel mai fotografiat lac din Noua Zeelanda, pentru ca are niste reflexi foarte frumoase (nu bate vantul), si pentru ca se oglindeste in el MtCook.

«Trecerea de pe costa de Est, pe coasta de Vest Queenstown»

Ce mai zice lumea: