...where I lay my head is home


Rio de Janeiro
octombrie 2009

Trezire pe la 5, 5 jumatate. Foiala prin casa, toti 4 in acelasi timp. Imi dau seama ca de o luna de cand stam la Dan si Dana (dupa ce am inchiriat apartamentul nostru), nu ne-am trezit niciodata toti 4 in acelasi timp. E cam micut spatiul, dar ne descurcam, si in jumatate de ora suntem gata de drum. Suntem cam obositi, ingrijorati ca poate am uitat ceva acasa, atmosfera nu pare foarte vesela. Totusi, ca si alta data, avem la noi esentialul: pasapoartele, banii si cartile de credit, deci trebuie sa fie bine.

Pana la 8:45, cand ne urcam in avion, apar si zambete, glume, suna a vacanta. Multumita faptului ca plecam la drum cu inca 6 oameni care se intorc acasa peste 37 de zile, nu ne mai gandim la cele 8 luni pe care le avem in fata. Luam fiecare zi pe rand, e mai usor asa.

3 ore jumatate pana la Londra, apoi escala 2 ore si inca 11 pana in Rio. Zbor de zi, deci e mai greu cu somnicul. In plus, pe British Airways sistemul video e mai putin prietenos. Exista ecran la fiecare persoana in parte, sunt 18 canele pe care ruleaza non stop diferite filme. Poti sa iti alegi orice canal, dar nu poti opri sau da mai departe cum vrei tu... Asta e cam nasol. Si evident, 18 optiuni, nu sunt asa de multe... Dar asta e, cu ocazia asta reusim si noi sa dormim cateva ore.

Ajungem in Rio la 11 noaptea ora lor, si vreo 3 dimineata dupa ora noastra. Pare la capatul lumii, si totusi Rio este cu doar 4 ore in urma fata de Romania. Simpatic... Ne-am cazat si am cazut lati de somn. Abia dimineata am admirat cu adevarat ce minunatie de cazare aveam: undeva pe un deal, se vedea oceanul, o panorama asupra orasului, si vedeam inclusiv statuia lui Isus. Superb!

Am stat doua zile in Rio, timp in care am vizitat statuia lui Isus, plajele Ipanema si Copacabana, si doua favele. Marele meu fix legat de Rio era siguranta. Primisem foarte multe atentionari ca aici e grav, ca te fura in mijlocul strazii si alte minuni. Ca si o concluzie (de grup, cred) noi ne-am simtit foarte bine si foarte in siguranta, tot timpul. Am respectat toate regulile de bun simt (nu am purtat chestii de valoare foarte ostentativ, nu ne-am plimbat noaptea aiurea, nu ne-am aventurat pe cine stie ce stradute etc.) dar am mers singuri pe strazi, la plaja, la supermarket, sa schimbam bani, si nu am avut nici o problema.

Revenind la activitati, am inceput prima zi cu un drum catre statuia lui Isus, pe care o vazusem de la noi de la hotel. Am stat la coada de vreo doua ori (la bilete si la trenulet), si cam cu vreo 150m inainte de a ajunge in varful dealului, ne-am trezit intr-un val de ceata. Superb! Dar de data asta in sensul nasol. Ceata nu s-a ridicat deloc vreme de vreo ora jumatate cat am stat noi pe acolo, nu am vazut nici macar varful statuii, cu atat mai putin vreo priveliste asupra orasului. Cat am dat pe biletele alea? of of... Ne amintin scrasnind din dinti ca jos langa casa de bilete era un anunt care spunea ca ei nu isi asuma responsabilitatea pentru cum este vremea sus. Mda... cred si eu. Daca ar pune jos un TV in care sa vezi cum e vremea sus, ar pierde jumatate din clienti. Oricum, in stilul vulpii cu strugurii acrii, statuia nici macar nu este asa de spectaculoasa, noi toti ziceam ca e mai mica decat crucea de pe Caraiman. Pana la urma se pare ca sunt cam la fel, crucea are 28m iar Isus 30m.

Am coborat sa luam un taxi si inainte de a ne urca in masini am vazut ca eram fix vis-a-vis de ambasada Romaniei. Probabil ca daca am fi avut nevoie de ea, nu am fi gasit-o nici'cum...

Dupa amiaza ne-am plimbat pe plaja, la Ipanema, unde Dan a fost singurul viteaz care a facut baie in ocean. Plaja, superba, nisipul super fin, dar valurile destul de mari incat sa nu poti inota, ci doar sa te bati cu ele. Din departare de undeva venea ploaia, si plaja arata destul de ciudat, cu nori negri si stropi de apa batuti de vant intr-o parte, si cer albastru si nori pufosi in cealalta.

A doua zi din nou un rasarit demn de Rio ...si in plus si cativa oaspeti neasteptati la hotel:

Am rezervat un tur cu microbuzul in doua favele (Rocinha si Vila Canoas). Recunosc ca la inceput eu si Stef am fost destul de reticenti, pentru ca ne era teama ca ne ducem acolo ca la gradina zoologica, intr-un autocar plini de japonezi agatati de geamuri cu aparatele foto, aratand cu degetul oameni saraci. Pana la urma turul a fost foarte interesant si destul de discret, explicatiile ghidului ne-au ajutat sa aflam si sa intelegem lucruri noi despre oras, istorie, cum functioneaza lucrurile in Rio si de ce functioneaza asa. Ne-am dus sa aflam povestea favelelor, dar pana la urma am aflat povestea orasului, si intr-o oarecare masura si pe cea a tarii. Favelele sunt asociate cu Rio si cu Brazilia in general, si strainii cred despre ele ca sunt pline doar cu ce este mai rau in aceste locuri: crime, boli, furturi etc. Definita pe care am primit-o de la ghid a fost ca o favela este un loc invadat de catre locuitori, in care statul nu asigura infrastructura gen drum public, apa, sau colectarea gunoiului. In acelasi timp, nici nu cere sau incaseaza taxe. Potrivit ghidului, favelele sunt comunitati foarte unite in care fiecare se cunoaste cu fiecare, uneori chiar de generatii; am primit exemple cu membrii ai favelei care s-au imbogatit dar au preferat sa ramana sa locuiasca acolo in continuare.

Istoria lor este mult legata de istoria tarii, cuvantul "favela", venind de la numele unei plante, care era mancarea de baza a unor sclavi ce au devenit pe vremuri, primii locuitori ai favelelor. Azi, in Rio sunt cam 7 milioane de locuitori, si cam 1 milion jumatate locuiesc in favele. Majoritatea favelelor sunt mici, cu sub 50,000 locuitori, dar sunt si unele foarte mari, cat un oras mare din Romania. Unele au fost incet-incet absorbite de oras, au fost facute drumuri, canalizare, apa, dar ele au ramas la fel ca si asezare si tip de locuitori. A fost interesant, inca un argument in plus ca uneori un ghid este foarte util, schimba complet modul in care intelegi istoria unui loc.

Dupa amiaza a urmat Copacabana, a doua plaja celebra din Rio, de asta asta gasca celor care au intrat in apa s-a marit, la fel si distractia. A fost amuzant sa ii vedem in lupta cu valurile, iar cei de pe mal am rezistat eroic valurilor de oferte pe care le primeam, de la sucuri si bere, pana la cercei, bratari sau tatuaje (cam una pe minut).

Cam asta a fost Rio de Janeiro pentru noi, doar 2 zile in care Stef si-a exersat cu succes cele 11 cuvinte pe care le stie in portugheza iar eu abia asteptam sa trecem in zona cu spaniola :P Next stop, Iguazu

«Pregatirile Iguazu Falls»

Ce mai zice lumea:

2011-03-02 19:01:51 in urma cu 8 ani si 9 luni, sybillebalint a zis:

foarte interesant

2010-12-02 20:24:59 in urma cu 8 ani si 12 luni, valii a zis:

superb ma trec fiori cand ma gandesc ca peste o luna o sa merg si eu iti las mailul meu daca vrei sa te intreb cate ceva valentinorobi@gmail.com

2010-08-18 12:01:05 in urma cu 9 ani si 3 luni, bavareze a zis:

eu am ajuns in favela fara ghid. cand am vazut primii copii cu pistoalele in mana pe strada am crezut ca vom fi jefuiti ori rapiti. dupa un timp ne-am obisnuit cu ei si ei cu noi. ne-am imprietenit cu niste localnici si am baut bere. http://www.b66ama.com/?p=2101