...where I lay my head is home


Iguazu Falls
noiembrie 2009

Dupa doua zile in Rio am luat avionul catre Foz du Iguazu. Stiam ca drumul este de 4 ore, dar a fost mult mai ciudat de atat. Am avut 2 opriri intermediare si am schimbat avionul o data. A fost aproape ca si cu autobuzul, din pacate. Eu am fost extrem de norocoasa, si am reusit sa dorm non-stop, in ambele avioane, nu mi s-a intamplat chestia asta niciodata pana acum, dar a fost excelent. Cand am ajuns in Iguazu eram destul de fresh fata de restul gastii, ei toti abia asteptau sa ne cazam si sa dormim. Iguazu este cea mai mare cascada din America de Sud, ca si debit de apa. Cea mai inalta este Angels Fall din Venezuela. Fiind la granita dintre Brazilia si Argetina, fiecare tara are cate un parc unde se poate vedea una din partile cascadei. Noi am fost in Brazilia prima data, si apoi in Argentina, pentru ca asa ne era la indemnama (venind din Rio). Dar s-a dovedit a fi o potriveala excelenta, partea argetiniana este mult mai spectaculoasa si a fost bine ca am vazut-o la final. In Brazilia am nimerit extrem de prost, intr-o zi de duminica, sarbatoare nationala (Day of the Dead), si erau sute de brazilieni in vizita, in plus fata de toti turistii obisnuiti. Asa ca am acceptat oferta celor de la hostelul unde ne-am cazat, si am cumparat transport si bilete prin intermediul lor, pentru a evita statul la cozi. Pretul a fost mai mare, evident, dar in final s-a meritat, cand am vazut ce cozi erau acolo... prima coada ar fi fost la autobuzul care te duce pana in parc, apoi la casa de bilete, apoi la autobuzul care te duce pana langa cascada (sunt multi km de mers deci nu ar putea fi evitat). Insa prima oprire la Iguazu a fost un parc de pasari, nu cascada. Am intrat acolo fara cine stie ce asteptari, dar a fost excelent! Foarte frumos amenajat, si cu o multime de pasari pe care nu am fi reusit sa le vedem atat de aproape, in mediul lor natural. Erau si pasari pe care le vedeam de la distanta, tinute in custi separate, dar cele mai multe erau tinute in niste custi imense, in care intrau si turistii, si ne puteam plimba printre ele. A fost super simpatic, chiar de la prima cusca in care am intrat. Noi ne uitam fascinati la niste tucani care zburau foarte aproape de noi, si apoi am vazut ca te lasa sa pui mana pe ei, ba chiar fac si niste zgomote ca torsul pisicii. Simpatici foc, doar ca rontaie tot ce prind, si in special prefera fermoarele de la rucsaci.

Foarte spectaculosi au fost si fluturii aici: de toate colorile si marimile. Plus ca sunt obisnuiti cu aparatul de fotografiat!

Libere prin parc se plimbau niste animalute foarte dragute :D, dar nu stateau sa le mangaiem

Erau o gramada de colibri! Noi am reusit sa fotografiem cativa in captivitate, dar am mai vazut foarte multi si prin padure.

A fost bine ca am ascultat sfatul celor de la hotel si am facut turul parcului de pasari dimineata, pentru ca pana am terminat plimbarea deja muream de cald, deci dupa-amiaza nu ne-ar fi priit a fel de bine. Am pornit repede catre intrarea spre cascade, unde ne asteptau cozile de care pomenisem. Stiam ca nu trebuie sa stam sa cumparam bilete, dar ne uitam cu groaza la coada celor care asteptau sa urce in autobuz, si toti aveau in maini bilete ca ale noastre. Nu exagerez, cred ca erau vreo 2-300 de oameni la coada. Pana sa ne dezmeticim noi, Dana ne ia toate biletele din maini si fuge la un paznic, pe care il convinge sa ne lasa sa intram in fata. Cum, Doamne?! Se dusese doar sa intrebe daca noi trebuie sa stam la acelasi rand, dar cand i-a spus ca am luat bilete printr-o agentie, paznicul a intrebat-o unde ne este ghidul. Dana a fost super spontana si i-a spus ca ne asteapta inauntru, asa ca usile s-au deschis pentru noi! Oricum, nu am scapat de toata coada, tot am mai stat la rand vreo 20-30 de minute, dar a fost un mare avantaj. Bogdan si Andreea s-au dus sa faca un tur cu elicopterul, asa ca ramasesem in 6. Am mers destul de incet, ne-am oprit sa facem multe poze, si cand eram la finalul traseului, ne-au ajuns si ei doi din urma. Cascadele Iguazu sunt de fapt un lung sir de caderi de apa, nu este doar una singura, caderile se intind pe o lungime de aproape 2km, unele mai spectaculoase, altele asa si asa. In partea braziliana se face un traseu pe marginea de vis-a-vis fata de cascada, de-a lungui caruia se vad toate aceste caderi de apa, iar la finalul lui ajungi langa cea mai mare, cu un volum de apa impresionant, si unde s-au facut niste pasarele sa ajungi mai aproape de apa. Super distractie pentru ca daca te duci pe aceste pasarele te intorci ud bine de tot, in functie si de cum bate vantul, dar oricum, nu ai cum sa scapi.

Am reusit sa punem si niste poze miscatoare :D ca sa va dati seama de proportiile cascadei

Dupa-amiaza am pornit catre Argentina, unde a doua zi trebuia sa facem turul din partea lor. Am ajuns destul de devreme, ba chiar cu o ora mai devreme decat credeam noi, pentru ca Argentina este cu o ora in urma fata de Brazilia. Deci acum suntem cu 5 ore in urma Romaniei. A doua zi ne desparteam de gasca, ei urmand sa plece catre Salta, apoi Atacama si Bolivia, urmand sa ne reintalnim cu ei in Mendoza, dupa vreo 12 zile. Avionul lor era la 3 dupa-amiaza, deci trebuiau sa plece din parc pe la cel tarziu 1 jumate-2, si am avut o mare surpriza cand am vazut cate sunt de facut in parcul argentinian. In partea argetiniana voiam musai sa mergem cu barca sub cascada, o chestie laudata de multa lume, si in plus, toata lumea lauda privelistea de la capatul cascadei, Garganta del Diablo. Am avut ceva emotii ca putem sa facem acest traseu, pentru ca parcul este foarte mare, se merge si cu trenul, se merge mult si pe jos, dar pana la urma a fost ok.

In prima seara in Argentina a nimerit la un restaurant foarte fain, unde se serveau foarte multe chestii la gratar, si am mancat foarte bine, pe bani putini (fata de Brazilia). Prima impresie despre Argentina a fost foarte placuta, Puerto Iguazu este un orasel mic si prietenos, mirosea ca la noi la tara, preturile erau mult mai mici, oamenii mai calzi, a fost foarte placut. La cina am mancat toti carne de toate felurile, am baut tot felul de sucuri naturale care chiar aveau gust si pulpa de fructe, si sangria. A fost foarte fain, Cristina a nimerit un loc de unde se vedea cum pregatesc ei gratarul, si era fascinata. Din cand in cand ne mai anunta ce au mai pus pe gratar, cum le taie... Parea sa i se potriveasca un loc de munca aici... hihi.

In parc am ajuns sa facem mai intai partea cu barca, si apoi privelistea din varf. Din nou am avut noroc, pentru ca asa a fost totul mult mai impresionant. Turul cu barca a fost extrem de scurt, ne-am bagat in barca, ne-au dus aproape de una dintre caderile de apa, am facut niste poze, apoi ne-au bagat sub cascada de nu mai vedeam nimic. A fost super tare, ne chinuiam sa ne uitam in sus sa vedem cum cade apa, dar ne intra apa in ochi rau de tot si nu stiu cat am reusit sa vedem. Bug a fost mai inspirat, avea ochelarii de soare la ochi si il mai protejau un pic. Am cumparat si un DVD cu excursia, dar inca nu il putem incarca pe site... mai vedem... Eram imbracati cu hainele noastre, plus o vesta de salvare, si evident, ne-am udat din cap pana-n picioare, cand am iesit de acolo am luat totul la stors... Totusi, fiind atat de cald, ne-am uscat super repede, cam intr-o ora nu mai era nici un colt umed. Oricum, ne-a prins bine, pentru ca la ce caldura era acolo, a fost fain sa avem haine ude pentru vreo ora.

Abia asteptam sa vedem si privelistea de la capatul cascadei. Era deja ciudat, pentru ca toti care ne povesteau despre traseul din parc, cand ajungeau la acest punct parca intrau in transa, descriau locul ca pe ceva de ne-ratat, ca si cum ar fi o blasfemie ca vii in parc si sa nu il vezi... Era un pic ciudat. Chiar ma intrebam cu Cristina, cat de misto poate fi. Am ajuns acolo urmand un sir de podete deasupra unei delte formate de bratele raului, si auzeam din ce in ce mai tare zgomotul apei. Privelistea isi merita toti banii, aproape ca nu iti vine sa crezi ca ai vazut acelasi lucru si cu o zi in urma, in partea braziliana. Cascada este mult mai aproape, si tot volumul de apa este impresionant. Totul este atat de aproape incat nici nu am putut sa facem poze in care sa surprindem toata cascada, dar avem totul pe film!

Pe la 2 ne-am despartit de gasca, aveau de prins un avion... iar noi ne-am trezit singurei la intrarea in parc... Un preambul la cum va fi din decembrie incolo, cand vom ramane singuri pe bune! Cu o zi inainte speram sa prindem locuri la un tur al cascadei sub luna plina, dar tipul de la hostel ne-a convins ca toate sunt vandute cu mult timp in avans. Mi-a parut rau ca l-am crezut, pentru ca acum, la pranz, am gasit locuri pentru un tur chiar in aceeasi zi... Turul a fost fascinant, nu-mi venea sa cred ca ne plimbam pe aceleasi pasarale ca in timpul zilei, si ca toata lumina din jurul nostru este doar de la luna... cand mergeam catre cascada aveam luna in fata, dar cand am plecat inapoi, si vedeam toata lumina aia in fata noastra fara sa vad luna, am privit in urma sa vad daca nu e vreun bec aprins. Pur si simplu din instinct... desi stiam ca nu e nimic acolo...Ciudat!

A doua zi a fost relaxare totala... Foarte cald in Puerto Iguazu, cum ar fi in Bucuresti intr-o dupa amiaza de august, ca pana si tipul de la receptie se plangea, si el e de-al locului! Ne-a fost lene sa ne mai ducem la Itaipu... cine stie, poate data viitoare (adica la anul :P). Am stat o zi intreaga in living, pentru ca am eliberat camera la 9 jumate. Ne-am chinuit sa facem multe chestii, dar am reusit doar o parte. Am rezolvat cazarea in Buenos Aires, desi mult mai greu decat ne imaginam, am refacut calculul cu banii pentru ca Brazilia a fost mai scumpa decat am anticipat... am mai ales niste poze pentru site...

Foarte fain la Iguazu, a meritat drumul pana aici! Si da, partea argentiana e mult mai misto, nu stiu de ce toata lumea evita sa aleaga intre ele. Nu e ca si cum Brazilia e nasoala, dar daca cineva chiar nu are timp sa le faca pe amandoua, atunci eu clar as recomanda partea argentiana!

Pe la 7 seara ne-am urcat intr-un bus de noapte, ne asteptau 17 ore de drum pana in Buenos Aires!

«Rio de Janeiro Buenos Aires»

Ce mai zice lumea:

2010-12-01 15:03:12 in urma cu 8 ani si 12 luni, corne a zis:

ceva despre trucani cati ani traies ei

2010-05-16 00:52:55 in urma cu 9 ani si 7 luni, jurnaldecalator a zis:

foarte tari pozele

2010-03-25 20:03:38 in urma cu 9 ani si 8 luni, Gabi a zis:

Tare fain scris si mers, felicitari pentru initiativa ;)

2010-03-07 13:59:24 in urma cu 9 ani si 9 luni, Stefan a zis:

Super tare!!!!!!:DFoarte frumoasa cascada.......sper sa mai faceti calatorii ca aceasta:))

2010-02-14 23:33:48 in urma cu 9 ani si 10 luni, teo a zis:

Ferice voua ca ati avut curaj sa lasati tot si sa va impliniti dorinta de a cunoste lumea . Mi-ati imbogatit viziunea mea asupra Americii Latine, care pentru mine insemna muzica, amestec de saracie si bogatie, si mullt tango ! Acum s-a adaugat si Iguazu !