...where I lay my head is home


Drumul spre Rio
iunie 2010

Lasam Santiago in urma si alergam spre Rio. Mai sunt trei saptamani si calatoria se termina. Avem de facut un drum lung pana in Rio, l-am fi putut face si cu avionul, dar ce rost ar fi avut? Biletele de avion erau scumpe, si oricum, noua ne place drumul, asa ca am luat-o incet spre nord-est, cu autobuzul. Prima oprire ne este cunoscuta, Mendoza. Oprim acolo doar pentru o noapte, pentru ca vrem sa ne intalnim cu niste prieteni romani, calatori si ei, ne cunoscusem doar pe mail pana acum. Irina si Cristi sunt cam de varsta noastra, simpatici rau, au o gramada de povesti interesante, si nu se grabesc deloc spre casa. Lucreaza in programare, deci pot lucra de oriunde, s-au oprit in Mendoza de o luna, ca sa mai stranga niste bani. Nu stiu exact cand se intorc, probabil cand se vor plictisi sau cand ii va lovi prea rau dorul de casa. Am stat cu ei la o cina si un pranz, ore de bune, i-am tinut in loc de la munca, dar speram ca nu le-a parut asa de rau! Apoi din nou la drum, 9 ore de somn intr-un bus, catre Cordoba. Ei, frumos asa! Asa imi place, dormim bine, si acoperim distante mari peste noapte, ceva ce mi-a lipsit cateodata cand mergeam cu Suchi. Mai ales in Argentina, cand masuram distanta dintre doua orase in zile de mers cu masina (zile, nu ore). Avem noroc si nu este aglomeratie mare in bus, asa ca prindem din nou locurile speciale, cele de la etaj, chiar in fata. Privelistea e frumoasa, confort avem, orele trec imediat! Cordoba este chiar in inima Argentinei (de fapt mai corect spus este in inima partii de nord) dar l-am ratat de fiecare data cand am trecut "prin zona". De data asta era chiar in drum, si am decis sa ne oprim pentru doua-trei zile, in cel mai mare oras din Argentina, dupa Buenos Aires. A fost o oprire buna, ne-am odihnit un pic, am vizitat cateva piete, si ne-am uitat la meciurile de debut de la campionatul mondial. Pe strazi era nebunie, plin de tricouri alb-albastre, palarii, steaguri, fluiere, tot ce vrei! Juca Argentina! Dar meciul era fara pretentii pentru asa o echipa, lumea nu avea emotii, si evident, au castigat fara stres prea mare. Vreo doua ore dupa aia a fost "scandal" pe strazi, galagie, lume multa, dar decent, fara batai, bautura sau mai stiu eu ce. Oricum, cand meciul se termina la ora 1 dupa-amiaza, e cam greu sa treci direct pe betii din alea victorioase, hihi!

Orasul e dragut, dar e mare (peste 1 milion de locuitori) deci e mai lipsit de farmec decat alte orase din nord. Oricum, noi am avut noroc si am nimerit in weekend, iar intr-unul din cartiere se organiza o piata de anticariat si suveniruri, in aer liber. Se deschidea abia la ora 5 dupa-amiaza, iar cand am ajuns noi, pe la fara un sfert, am vazut toate pregatirile, forfota, masute, scaunele, rafturi, si apoi cutii sau saci cu marfa, aranjate frumos. A fost placut, ne-am plimbat printre toate astea vreo doua ore, si am ales cu greu cateva cadouri pentru acasa, dintre atatea chestii dragute. Am incercam in zadar sa cumparam niste tricouri de fotbal cu Argentina, vineri era plin de oferte, dar ni s-au parut scumpe si de calitate proasta, abia daca trec de prima spalare. Ne decidem sa mai asteptam, dar sambata oferta este foarte mica, preturile au crescut, iar calitatea a ramas la fel... decidem ca 20 de dolari pentru un tricou cat de cat ok, este totusi cam mult. Si speram sa gasim in urmatorul oras. Din nou la drum, de data asta luuung tare, vreo 16 ore cu un bus de noapte, plus alte 5 ore cu unul de zi, ca sa ajungem din Cordoba in Puerto Iguazu. Adica ajungem din nou la cascada Iguazu, din cate ne-am uitat noi pe harta era cel mai convenabil punct de trecere catre Brazilia, si avea si cele mai bune conexiuni cu bus-ul. Planurile initiale ziceau ca dormim in partea argentiniana a granitei, pentru ca preturile sunt mai mici. Dar a doua zi la pranz aveam un avion catre Sao Paulo, si ne doream ca dimineata sa facem un tur al centralei de la Itaipu, cea pe care am ratat-o in noiembrie. Asa ca pana la urma trecem granita si dormim in Brazilia, dimineata ne miscam mai repede, nu mai avem de trecut si granita, sau alte griji. Deci facem 16+5 ore pana in Puerto Iguazu, dupa care inca vreo 30 de minute pana trecem granita. Ultima data cand trecem granita in cele 8 luni (in afara de cand vom ajunge in Romania)... Wow, oare cate din astea au fost? ... Gata, am numarat! Au fost 15 treceri de granita, ar fi fost 13 fara peripetiile dintre Arica si Putre, cand am intrat si am iesit din Peru in aceeasi zi. Pe pasaportul meu sunt 31 de stampile (inclusiv cea din Ushuaia), si era "virgin" cand am plecat din Romania. La iesirea din Argentina e super simplu, in 30 de secunde suntem stampilati, lumea deja se uita la meci. In partea braziliana e mai complicat, coada lunga, toata lumea din vreo doua bus-uri, dar scapam repede, si nici macar nu ne controleaza nimeni bagajele! Aerul e fantastic, e cald, umezeala, e verde peste tot, bate un vant usor, se aud pasari peste tot, ah... in sfarsit din nou la caldura. Imi aduc aminte ca cei de acasa ne avertizeaza sa nu ne dorim prea multa caldura, pentru ca in Bucuresti e grav de tot, se culca pe la 1 noaptea pentru ca mai devreme e prea cald in casa. Dar acum nu imi pasa, cele 25 de grade se simt perfect, las grijile legate de Bucuresti pentru mai incolo! In Brazilia suntem "cazuti din autobuz" (ca sa nu zic din cer), nu avem nimic pregatit, nu avem nici bani schimbati, nici cazare aranjata, si nici mancare. Si e deja vreo 4 jumate dupa-amiaza. Autobuzul ne-a lasat intr-o statie de langa autogara, luam Lonely Planet in brate si reperam unde suntem, Stef ma lasa cu toate bagajele in statie, si el pleaca in recunoastere. E grav, avem cu noi o tona de bagaje, nu stiu cand s-au strans atatea, si ce e mai ciudat este ca inainte de a pleca din Santiago am pus la posta un pachet de 10kg. Unde ar mai fi incaput si alea 10kg, si mai ales cine le-ar fi carat... habar n-am. Stef revine destul de repede, avem cazare draguta, scumpa, dar asa e in Brazilia, cred ca dublam pretul fata de cat plateam in Argentina. Ajungem in timpul reprizei a doua a meciului Paraguay-Italia, aruncam bagajele in camera, si iesim la receptie unde este o gashca de vreo 6-7 persoane, oaspeti sau personal, toata lumea cu ochii pe televizor, si toata lumea sustine Paraguayul, evident. Fusese 1-0 pentru Paraguay, am prins golul in vama braziliana, dar acum e egal 1-1, si speram macar sa tina de scor. E atmosfera ca la noi, se striga, se comenteaza fiecare faza, fiecare fault, fiecare decizie a arbitrului. Iar noua ni se "judeca" fiecare oftat, fiecare tresarit, sa nu cumva sa tinem cu echipa gresita. Dar gazdele pot sta linistite, ne-am decis demult ca echipa preferata va fi Chile (eram in Chile cand s-au tras la sorti grupele), si oricum, in orice meci, tinem cu echipa din America de Sud. Se vorbeste un amestec de portugheza, engleza si spaniola, pe langa noi mai este un turist englez, nu stie decat engleza, un turist portughez care le stie pe toate, si gazdele, care vorbesc portugheza si cate un pic de spaniola si engleza. Noi o dam mai usor pe portugheza, imi suna asa de dezarmant in urechi, lumea vorbeste atat de repede incat mi se pare ca nu inteleg nimic. Si e frustrant, dupa atatea luni de spaniola, din care de bine de rau, intelegeam cu muuuult mai mult. Dar ne intelegem, si asta e tot ce conteaza. Vorbim despre Brazilia, despre fotbal, despre cum sunt brazilienii, ce plaje misto sunt si pe unde, cum e mancarea, cum sa te intelegi cu localnicii, si cate si mai cate! La un moment dat toata lumea e servita cu un "dulce" de-al casei, un fel de orez cu dulceata (asa arata) dar de fapt este grau alb cu alune pisate, si un pic de dulceata. Este extrem de gustos, si uite asa Brazilia mai castiga o bulina rosie, abia am intrat in tara de cateva ore, si totul e perfect! Dupa meci iesim "in oras", ne dam seama ca Foz do Iguacu (asa se scrie in portugheza) e mult mai mare decat ce am vazut noi anul trecut, cand am stat in zona mai turistica, mai aproape de cascada. E maricel, modern, cladiri inalte, centru plin de magazine si terase. Gasim cu greu o banca de unde putem sa facem rost de bani si apoi mancam la un fel de fast food, unde sandvishurile sunt imense si extrem de gustoase, decidem ca trebuie sa mai trecem prin locuri din astea in Brazilia.

A doua zi micul dejun e pe fuga, vrem sa mergem la Itaipu asa ca nu zabovim prea mult, dar totul arata foarte bine, carnita, branza, fructe, totul la discretie, nu e pe portii, e mare diferenta fata de ce mancam noi in Argentina sau Chile. Dar azi nu profitam prea mult de oferta, in 5 minute suntem deja iesiti pe poarta, si prindem un bus catre Itaipu. Centrala nu e departe, facem cam jumatate de ora, si avem timp pentru un tur panoramic. Ar mai fi fost si un tur tehnic, in care am fi vazut si sali din interiorul centralei, dar era prea tarziu pentru noi, care aveam de prins un avion. Turul implica vizionarea unul filmulet de vreo 20 de minute si vreo ora de plimbat cu autocarul sa vedem barajul. Itaipu este (inca) cea mai mare hidrocentrala din lume, ca si productie de electricitate, si este impartit intre Brazilia si Paraguay. Impartit inseamna jumi-juma din orice, de la bani investiti in constructie, oameni care lucreaza acum in centrala, membrii din conducere, tot-tot-tot. Ah, mai putin "puterea" centralei. Paraguay detine jumatate din productie, dar de fapt foloseste doar 5%. Acesti 5% asigura 99% din necesarul tarii, iar restul de 45% il vand Braziliei. Astfel, cu 95% din productia de la Itaipu, Brazilia acopera cam 20% din necesarul lor de electricitate. Tari vecine, da. Mucesc impreuna, da. Dar sunt complet diferite ca marime si intindere, se vede clar la Itaipu!

Un milion de recorduri detinute de aceasta centrala, dimensiuni, capacitatate, persoane angajate, nebunie. Dar sunt doar date tehnice si imi trec repede pe langa ureche, nu le-am retinut pe nici unele. Stiu doar ca au facut comparatii elocvente cu alte simboluri din lume: fierul folosit la constructie este de vreo 90 de ori mai mult decat cel folosit ca sa fie facut Turnul Eifel, prin turbine trece zilnic un volum de apa de vreo 20 de ori mai mare decat prin cascada Iguazu... si mai erau unele, dar am uitat. Intr-una din pauze il intreb pe ghid despre o alta cascada, care se presupune ca ar fi fost chiar mai mare decat Iguazu, si care a fost distrusa la constructia barajului. Raspunsul e politic, evident, dar simpatic. Mi se spune ca ea inca exista, dar este sub ape, este in zona inundata dupa constructia barajului. Partea simpatica este aparentul motiv: se pare ca Paraguay si Brazilia s-au certat multa vreme in legatura cu aceasta cascada, nu se stia prea bine pe teritoriul carei tari se afla, asa ca au bagat-o la "pierderi" si ambele tari s-au declarat multumite. Usor stupid, daca ar fi adevarat! La capitolul imagine castiga puncte cu un proiect foarte simpatic. Orice angajat care a lucrat cel putin 15 ani la centrala, cand iese la pensie are dreptul sa planteze un copac intr-una din zonele verzi din parc. Astfel, pajistea respectiva este plina de copacei de tot felul, unii deja inalti, altii abia plantati, si toti au in dreptul lor cate o pancarda cu numele fostului angajat. Dar gata si cu vizita, fuga repede la hostel, fuga repede la aeroport, directia ghiseul de la GOL. Am rezervat biletele de ceva vreme, dar nu le-am putut plati, nu stiu ce nu mergea la plata pe internet. Dar pe mail am o promisiune ca biletele ne asteapta, trebuie sa le achitam cu cel putin 90 de minute inainte de decolare. Sunt la super promotie, si nu as vrea sa le ratam. Platim 80 de dolari de persoana ca sa acoperim mai bine de 1,000km, cu bus-ul ar fi fost inca un drum de noapte, si vreo 60 de dolari, deci avionul suna super bine. Super bine pentru mine, dar Stef face 13-14 pe langa mine, si nu ar regreta daca s-ar ivi vreo problema cu rezervarea, si ar trebui sa mergem cu bus-ul. Nu e mare fan al zborului cu avionul, si abia incerca sa "se incalzeasca" pentru cel de peste doua saptamani. Din pacate pentru Stef, eu sunt insensibila la stresul lui, rezervarea este facuta, biletele achitate, si gata, nu mai are scapare! Asteptarea e lunga, zborul are vreo ora intarziere, suficient cat sa ni se lungeasca urechile rau de tot, si sa pierdem orice speranta ca vom prinde repriza a doua a meciului la hostel in Sao Paulo. Azi joaca Brazilia, au primul meci din grupe, nu e stres mare, este contra Coreei de Nord, dar am fi vrut sa prindem un pic din atmosfera. Dar zborul este de o ora jumate, meciul incepe exact cand noi facem imbarcarea, si asa, in fluierul de inceput al meciului, iesim din aeroport catre scara avionului. Zborul este lipsit de peripetii, e chiar frumos, mai ales ca imediat dupa decolare vedem cascada Iguazu pe geam. E absolut imensa, dar si foarte mica, in acelasi timp! Simpatic, uite, ca sa nu spunem ca am trecut prin Foz, si nu am vazut cascada!

Aterizam in Sao Paulo pe la 5 jumate, si deja e intuneric. Suntem la vreo 30km in afara orasului, si incepem sa recuperam din economiile facute cand am cumparat biletul de avion. Daca mergem cu autobuzul ne costa vreo 45 de dolari, si mai avem de mers pe jos vreun km, daca mergem cu un taxi ne costa cam 60 de dolari. Asa ca luam taxi-ul, si deja ne facem planuri sa nu stam prea mult pe aici. De fapt, ca sa fiu sincera, daca nu ajungeam asa de tarziu in oras, poate nu am fi stat deloc. Dar de aici pana in Paraty (urmatoarea destinatie) sunt cam 6 ore de mers cu bus-ul, deci am ajunge pe la miezul noptii... nu e prea convenabil. Asa ca decidem sa stam doua nopti in oras, vedem si noi unul din cartiere, si cam asta e tot. Orasul este absolut imens, are vreo 10 milioane de locuitori, plus inca 10 milioane in suburbii. Aproape toata populatia Romaniei intr-o singura zona metropolitana, greu de imaginat! Inca de cand coboram din taxi suntem avertizati ca orasul nu e sigur, desi suntem intr-o zona centrala, ba chiar langa una din strazile cele mai selecte. Cuvantul de baza pare sa fie "langa", deci unde suntem noi nu e sigur, sa ne pazim bine spatele. Of... iar am obosit de la stresul asta nebun! Oamenii astia parca nu vor sa le vizitezi tara, sunt complet paranoici! Ne cazam si iesim pe strada, stim, e o nebunie! E deja trecut de 6-7, e intuneric, ce e in capul nostru!? Pai e foame, asta scrie pe noi, si luam directia unui supermarket, avem instructiuni de la gazda, si pare sa fie ok. Avem de mers doar vreo doua strazi pe un bulevard destul de maricel, asa ca supravietuim! Luam si niste chestii pentru micul dejun, aici unde stam cazarea e destul de iefina fata de standardele din Brazilia, si deci micul dejun e lipsa. Ziua de plimbare e frumoasa, mergem mult pe jos, mai intai printr-o zona de birouri, cladiri inalte, bulevard mare, oameni la costum, terase micute, lumea iesita la praz, si soare. Apoi o cotim pe cateva strazi mai micute, tot stresati, avem grija cand scoatem harta din buzunar si ne uitam pe unde am mai ajuns. Mda... cam greu sa scapi de grijile mersului pe strada, cand toata lumea iti spune sa te pazesti. Brazilia nu e musai o tara saraca, daca e sa judecam dupa preturi as spune ca e la concurenta cu Chile pentru titlul de cea mai scumpa tara din America de Sud. Economia le merge bine, au niste parteneritate foarte bune si sunt pe val. Problema vine din diferentele dintre clase, distanta dintre cei foarte bogati si cei foarte saraci este foarte mare, si foarte vizibila. Din cauza asta, multi isi pierd mintile, si ajung la fapte nebunesti. Totodata, Brazilia are o populatie foarte mare, cam 200 milioane de locuitori, din care vreo 35-40 la limita saraciei. 35 de milioane este enorm, e mai mult decat intreaga populatie din Chile, dar ca procent, s-ar putea sa nu fie atat de rau. Scapam si de Sao Paulo, teferi si nevatamati, si ne vedem de drum mai departe. Am decis ca pe ultima suta de metrii sa nu alergam, sa ne linistim si noi langa ocean, pe vreme buna. Am batut costa Pacificul in lung si-n lat, in Chile si in Peru, si am gasit cu greu o plaja draguta si apa calda (abia in Paracas). Asa ca acum visam la un loc in care sa stam multe zile, sa nu mai facem bagaje, sa avem o cazare draguta, si plaja aproape. Asa ca ajungem in Paraty, un orasel la vreo 300km de Rio, langa ocean, si cu un centru istoric superb, in stil colonial. Cazarea e mai la marginea orasului, e o plimbare destul de lunga pana in centru sau pana la plaja, dar noi suntem extrem de incantati, gazda ne cam rasfata, si totul e cum nu se poate mai bine. Stam aici o saptamana, zilele trec aiurea, ba prin oras, ba pe la plaja, mai vedem un meci, mai mergem la alta plaja, mai cumparam vreo doua-trei cadouri... Hm... e prea bine! Micul dejun e bestial, si ne bucuram de el in fiecare zi, nu mai suntem pe graba ca in Iguazu. Gasim branza alba ca acasa, e un fel de telemea zemoasa. In toata America de Sud nu am gasit decat ceva gen cascaval, nu ca nu ar fi fost buna, dar era "altfel". In plus, avem un milion de fructe, de la chestii comune gen banane, struguri, ananas, pepene verde si galben, pana la chestii mai ciudate: mango si papaya. Le incercam pe toate, papaya e foarte bun, ramane preferatul meu in fiecare dimineata, dar mango e ciudat, are un gust de morcov, sau ceva radacinos... nu stiu... Ma rog, nu mi-a placut, asta e! Iar in fiecare zi, de la ora 4 la 7 avem cafeaua de dupa-amiaza, adica un alt rasfat, cu ceai, cafea, cacao cu lapte, biscuti si prajituri. In fiecare zi sunt si prajituri noi, ne facem programul astfel incat sa nu ratam nici cafeaua de dupa-amiaza, in nici o zi. Hmm... oare cate kg vom avea cand revenim acasa? Cu doua zile inainte de plecare vrem sa facem o excursie cu barca prin golful langa care suntem, este o excursie extrem de laudata de toata lumea, de neratat daca ajungi in Paraty. Apele sunt limpezi si calde, plajele cu nisip fin, se fac vreo trei-patru opriri pe la niste insule, se vad si pestisori, cum sa ratam asa ceva? Dar cerul e innorat, si gazda ne spune ca se va lasa cu ploaie, sigur! Hm... nu suna tocmai bine, dar totusi plecam la drum, prognoza pentru a doua zi este si mai proasta. Prindem intr-adevar o zi ploioasa, dar excursia e frumoasa chiar si asa.

La prima oprire, langa o plaja simpatica, suntem anuntati ca apele sunt pline de pestisori colorati, dar afara ploua binisor, lumea nici macar nu se grabeste sa se uite peste bord, cu atat mai putin sa se arunce in apa. Aruncam niste orez in apa, si apar o sumedenie de pestisori de toate felurile, unul dintre barbati prinde curaj si sare in apa, e chiar simpatic. Restul lumii se uita la el, face poze, dar asteapta cuminti, doar unul din tipi mai sare, restul comenteaza ca apa trebuie sa fie foarte rece. Si cam atat. Ne imprietenim cu un brazilian plecat de 7 ani in Irlanda, si insurat cu o rusoaica. Ne povesteste si el despre ce periculoase sunt orasele mari din Brazilia, dar si despre cat de deschisi sunt oamenii, si cat de toleranti din punct de vedere etnic. Adevarul este ca Brazilia arata ca un glob in miniatura, sunt comunitati din toate tarile, de la Spania, Italia, Portugalia, Ucraina, Germania, pana la Japonia, Corea, Israel, Libia... In plus, lumea aici s-a amestecat de multe generatii, fiecare familie are un trecut colorat, si lumea arata in toate felurile, intre alb si negru, nu exista un "brazilian tipic". In Lonely Planet ni se spune ca sunt vreo 50 de nuante de piele pe fetele brazilienilor, si ca pe piata neagra pasapoartele braziliene sunt printre cele mai populare, pentru ca oricine poate sa pretinda ca arata ca un brazilian. Inapoi pe barca, ajungem la o alta plaja, si oprim vreo 45 de minute. Insula si plaja sunt private, bogatasii din Rio sau din Sao Paulo au aici case de weekend, se vad casute cochete pe o gramada de insule de pe aici, e bestial. Ne ducem cu barcuta la mal, barca cea mare ramane la vreo 30m in larg, si chiar daca inca ploua usurel, toata lumea merge la plimbare. Stef nu asteapta prea mult, si intra in apa, chiar daca afara e cam frig, si imi imaginez ca apa nu e foarte calda. Portughezul de mai devreme il admira, dar impreuna decidem ca e cam frig, noi ramanem la plimbare. Ma uit la Stef si distractia pare mare, am picioarele in apa si apa nu pare rece deloc, asa ca ma hotarasc: intru in apa! Altfel o sa ma uit inapoi cu regret! Imi las hainele pe plaja, sub un copacel, si intru in apa, e chiar fain! E calduta, si limpede, Stef are ochelari si vandeaza tot felul de pestisori pe sub apa, eu ma multumesc sa inot. Dau cateva ture, si vad ca prietenul nostru brazilian intra si el in apa, si apoi inca vreo doi tipi, deja s-a animat atmosfera! Dar pana la urma mi se face frig, pe mal nu am decat hainele, prosoapele sunt pe barca, asa ca in loc sa ma duc la mal, inot catre barca, scara este lasata, asa ca urc usor si apoi ma incalzesc sub un prosop! Simpatica experienta, inot pe timp de ploaie!

La pranz mancam peste si pui, gatite pe barca, incredibil de bune! Garnitura doar cartofi si un pic de salata, deja ridicam din sprancene! In celelalte zile am mancat in oras, la un restaurant cu autoservire, unde puteam sa ne alegem din vreo 20 de feluri de mancare, si plateam la kg, foarte fain! La inceput din curiozitate, dar mai apoi pentru gust, am ajuns sa mancam exact ca localnicii: carne cu salata, si trei feluri de garnitura: orez, fasole, si cartofi prajiti! Stiam cat de mult le place localnicilor sa manance asa zilnic. Ba chiar ne amuzasem teribil cand Irina si Cristi din Mendoza ne-au povestit ca in timp ce mancau o masa excelenta cu peste si fructe de mare, unul dintre brazilieni a spus ca abia asteapta pranzul de maine, sa poata manca cele trei garnituri clasice. Dar iata-ne si pe noi pe barcuta noastra, in fata unor mancaruri foarte bune, si noi spunem "ar fi mers totusi si niste fasole si orez". Ha! In ultima zi ne trezim pe ploaie, a tinut-o asa toata noaptea si e chiar dificil sa iesi din casa. Ne laudam pentru decizia de a fi mers cu barca ieri (pe o ploaie ca asta ar fi fost greu sa ajungem pana in port) dar ne cam deprima gandul ca in ultima zi in Paraty vom sta in casa. Pierdem vremea pana la pranz, si din nou avem noroc, ploaia o lasa mai usor exact cand ne pregateam sa mai facem o plimbare prin oras. Am mai cumparat niste chestii, am servit un ultim pranz iar Stef a incercat una din bauturile locale, un fel de tuica de-a noastra, dar aici se cheama cachaca (se citeste un fel de cashasa) si se face din trestie de zahar.

O saptamana extrem de frumoasa si relaxanta, si un loc surprinzator. La fel ca in Esteros del Ibera, am ajuns in Paraty cam din intamplare, tot cautand un loc frumos la sud de Rio. Dupa ce l-am gasit m-am intrebat cum de nu stie mai multa lume de el, cum de nu este mai promovat, mai aglomerat, mai plin de lume. Si tot ca in cazul Esteros del Ibera, am gasit si Paraty in lista de recomandari de pe coperta Lonely Planet. Era acolo, la fel de vizibil ca Rio sau Iguazu Falls, dar din motive care imi scapa, ambele au trecut neobservate anul trecut, cand pregateam traseul. Sunt locuri frumoase, dar care nu au "ecou" asa de puternic, cel putin nu pana in Europa. Inca 4 zile pana la zborul cu avionul, si pornim spre o alta plaja, de data asta cu mult mai cunoscuta si mai faimoasa: Ilha Grande, la vreo 2-3 ore in sud de Rio, este locul de vacanta pentru cei din Rio, si pentru cei care au o vacanta mai scurta in Brazilia. Am stat aici doua zile perfecte, intr-un hostel pe malul oceanului, unde eram singurii oaspeti. La inceput de an au avut loc niste alunecari de teren destul de urate, lumea s-a panicat si nu a mai venit aici in vacanta. Sezonul a fost unul dintre cele mai proaste din ultima decada, desi vremea a fost extrem de frumoasa. Gazda noastra, desi foarte pozitiva si incercand sa intretina atmosfera de vacanta, ne-a povestit totusi ca patronii s-ar putea sa fie nevoiti sa vanda o parte din terenul pe care se afla hostelul, pentru a plati impozitele. Impozite care sunt imense, atentie celor care se plang petru suta de euro pe care o platim noi in fiecare an, pentru un apartament de doua camere in Bucuresti. Aici, pe insula, platesc aproximativ 15,000 de dolari pe an pentru proprietatea pe care este hostelul (teren+casa). Hostelul are doar 15 camere, iar valorea acestui impozit (fara a mai include si alte utilitati, salariile angajatilor etc.) este acoperita de chiria pentru o singura camera, daca este inchiriata in absolut fiecare zi din an. Nu le plangem de mila, locul este superb, afacerile merg cu siguranta, dar e clar ca pune lucrurile un pic in perspectiva. Ma intreb cat costa sa cumperi, si sa pastrezi, insula ta privata... E un nivel de avutie greu de perceput!

Deci iata-ne pe Ilha Grande, oceanul la doi pasi distanta, un milion de plaje mai aproape sau mai departe, si soare cat cuprinde! Stam doua nopti aici, sa ajungem si sa plecam de pe insula ne mai consuma ceva timp, asa ca prindem cam o zi jumate de activitati. In prima zi ne ducem la Lopez Mendez, este cea mai faimoasa plaja de pe insula, se pare ca a fost inclusa intr-un top 10, sau top 100 la nivel mondial, oricum ar fi, suna tare bine! Avem optiunea sa mergem prin jungla vreo doua-trei ore, urcat-coborat de cateva ori, sau sa luam barca vreo ora, dupa care sa facem un traseu de 20-30 de minute prin padure. Optam pentru varianta cu barca, astfel incat la 10 jumate suntem deja aproape de plaja. Pe traseul prin padure suntem cu gashca mare, lumea merge mai vioi sau mai incet, si in varf de poteca ma opresc putin, ca prea alergam. Inspirata alegere, pentru ca imi ridic ochii de pe poteca spre copaci, si nimeresc nas in nas cu o maimutica, aceeasi prieteni mici si zglobii ca din prima dimineata in Rio, acum 8 luni. Inca nu ne-am lamurit 100% care este numele lor in romana, cel mai probabil e tamarin. Stiam ca s-ar putea sa ii vedem, sunt un fel de maimute, dar daca le ignori coada imensa, sunt mai mici decat o pisica! Localnicii ii numesc mico, si aproape ca ii exclud din categoria maimute, mai ales cand pe insula sunt si niste rude mult mai mari si mai fioroase. Mico astia sunt tare obisnuiti cu turistii, vin pe niste crengi foarte aproape de poteca, sunt in gahsca mare, si cam galagiosi. Scoatem repede din rucsac o banana, si le dam sa manance, si vin pana la noi, ne iau bucatelele de banana direct din mana, si se prind de degetele noastre cu niste labute mici, sunt extrem de simpatici. Cei mai curajosi vin pana la noi, rand pe rand, altii ii fugaresc prin copaci pe cei care au de mancare, e galagie mare. Dar cat sa dureze o banana? Nu la infinit, asta e clar, asa ca mancarea fiind terminata, adaugam si niste fosnete prin iarba de la pasii nostrii, si gata! Au fugit care incotro!

Ajungem la plaja, si se deschide in fata noastra, ca in povesti! 3 km de plaja alba, nisip fin, si ape albastre! Cei ajunsi inaintea noastra s-au oprit la doi pasi de poteca, pe prima bucata de plaja, dar noi pornim incet mai departe, ce rost are sa te ingramadesti cand ai atata spatiu la dispozitie? Mergem vreo doi km mai departe, gasim un loc numai al nostru, si nu avem nici un vecin pe o distanta de jumatate de km la stanga sau la dreapta. Cea mai frumoasa plaja de pe insula, si sunt maxim 50 de persoane! Genial! Apa e calduta, e transparenta, si creste incet. Trebuie sa mergem destul de mult ca sa ajungem la apa mai mare, mai vin si niste valuri peste noi, dar e ok, valurile nu sunt mari, e o zi linistita. Totusi, nu ma obisnuiesc nici acum, puterea valurilor este mult mai mare decat la noi la mare, in ocean simti ca nu poti sa stai in picioare in apa, te misca valul cum vrea el. Eu ma aventurez un pic mai larg, si cand incerc sa revin inapoi la mal simt cum valurile ma trag inspre larg, apoi ma arunca spre mal, si tot asa... Obosesc imediat, si incerc sa inot doar cand valul se duce spre mal, altfel e risipa de energie. Tactica functioneaza, ating din nou nisipul cu picioarele, si gata, ma linistesc, de acum inot aici, in ape mai mici e mai sigur. Singurul lucru care lipseste sunt pestisorii colorati, degeaba sunt apele limpezi, nu se vede nimic miscator pe acolo. Dar e perfect, zau asa! Nisipul e atat de fin si de alb incat zici ca e zahar pudra, nu am mai vazut asa ceva! Ne facem de lucru si ziua trece incetishor, avem la noi niste fructe si apa pentru ca stim ca de aici nu ne putem cumpara nimic. Plaja e complet salbatica, nu s-au aprobat constructii de nici un fel, nu e nici un bar, terasa sau hostel, si nu e voie nici sa stai aici cu cortul. Pastram o banana si un mar pentru mico, speram sa le vedem din nou pe poteca, la intoarcere.

Ziua e scurta, am ajuns pe plaja la 11 si pe la 2 deja plecam, sa prindem barca de retur de la ora 3. Pe poteca urcam incet, suntem cu ochii prin copaci, si strigam dupa maimute. E stupid, stiu, dar in incercarea de a le vedea, cred ca mai rau le speriem cu zgomotele noastre. Padurea bineinteles ca arata la fel peste tot, incercam sa ne amintim unde le-am vazut de dimineata si nu mai stim exact-exact, dar cred ca am trecut deja de locul cu pricina, si nu am vazut nici o maimuta. Eh... asta e! Mai putem manca un mar si o banana! Hihi! Dar de printre crengi apar doi ochi si niste mustati, prima data vad doar o maimuta, dar apoi observ toata ceata. E acelasi grup de dimineata, una dintre ele are un ochi mai rosu si o recunosc. Mai intai le servim cu banana, o mancanca repede de tot, mai au un pic si imi iau si degetele. Sunt mai tupeiste, sau mi se pare mie, nu stiu. Dar cert este ca sunt cate doua-trei langa mana mea, si noroc ca le-am rupt banana in bucati mai mici, altfel ar fugi cu ea intreaga! Una dintre maimute e mai bleaga, se agata de mana mea fix cand o prietena de-a ei a luat deja bucata de banana, si nu mai am ce sa ii mai dau si ei. Trebuie mai intai sa retrag mana, sa iau alta bucata, si apoi ii pot da si ei. Dar ea nu s-a prins de mecanism, vede ca nu am nimic in palma dar probabil se gandeste ca o fi ceva de mancare mai departe, si vine la plimbare pe mana mea. Totul pana cand isi da seama ca nici macar varful cozii nu mai sta agatat de vreo creanga, e la mine in brate si as putea sa o fur! Panica, si gata, isi ia zborul in copac! Norocul revine de partea ei, si urmatoarea bucata de banana e a ei, fericire maxima! Cu merele e mai dificil! Stef le taie feliutze cu un briceag, dar la prima degustare nu pare sa fie castigator. Maimuta musca din coaja si jur ca se stramba si arunca marul pe jos. Cu urmatoarea bucata fac altfel, ii dau miez, si merge mai bine, consistenta e mai ok, si e acceptat. Din urma noastra apare si o familie cu o fetita, le dam si lor mancare pentru maimute, si e distractie maxima. Fetita e pe umerii tatalui, hraneste maimutele, iar tatal isi pune niste bucatele de mar in cap, super tare! Nu cred ca facem foarte bine chestia asta cu hranitul maimutelor, ar trebui sa le lasam sa isi caute singure de mancare, altfel vor prefera sa stea toata ziua sa astepte turistii cu banane, in loc sa munceasca. Dar gazda noastra ne linisteste, in padurile de pe insula este extrem de multa mancare, oricum maimutele nu muncesc prea mult, deci ne mai linistim, nu le-am dat peste cap ritualurile.

O noua zi de plaja, de data asta mai prin apropiere, pentru ca la ora 5 avem un transfer catre Rio, si e bine sa fim prin preajma, sa nu ratam plecarea. Ne ducem la o plaja de pe langa hostel, vreo 10 minute de mers prin padure, trecem printr-un mic golfulet, si ajungem la o plaja mica, dar pustie. Aici sunt si pesti, Stef are de lucru, nisipul este mai aspru si eu imi fac de lucru adunand niste scoici, sunt activitati pentru toata lumea! Dupa vreo ora de stat la plaja vedem oceanul mult mai aproape, a castigat cel putin un metru, si mai avanseaza. Mutam prosoapele mai departe, dar plaja e mica, deja nu mai avem unde sa le mai mutam. Pe la pranz decidem sa ne intoarcem la hostel, oricum soarele e puternic, nu mai era de stat, si in curand vom mai putea pleca de aici doar inot, pentru ca plaja risca sa fie inundata complet! O parte din poteca pe care am venit acum e inundata, trecem printre niste pietre acoperite de apa, atenti la cum se aluneca si ce inteapa pe acolo pe jos, dar ajungem in siguranta inapoi la hostel! Ilha Grande, un mic paradis de care ne-am bucurat doua zile, a fost un final perfect pentru cele 8 luni in America de Sud. Inca doua zile in Rio, ca sa nu ajungem aici pe ultima suta de metrii si sa riscam sa intarziem la avion. Cateva cumparaturi, inca un meci cu Brazilia, inca un mic dejun cu branza si suc de fructe, si wow... e chiar gata!

Am pastrat Brazilia pe final, daca nu prindeam oferta aia de avion asa de ieftina probabil nici nu includeam Brazilia in traseu (cum sa te duci in Rio sau in Sao Paulo, cand si brazilienii iti spun ca nu esti in siguranta aici?!). Poate si din cauza ca suntem mai nostalgici, poate si din cauza ca am ales niste locatii mai speciale, dar Brazilia ne-a placut rau de tot, de la vreme, peisaje, mancare, si oameni, tot ce am intalnit a fost frumos, si ne-a facut sa visam ca vom reveni. E prea devreme pentru concluzii. Vom lasa sa treaca un pic de timp si vom reveni cu un Epilog. Au trecut 8 luni si calatoria e la final. Nostalgici? Categoric! Fericiti sa revenim acasa? Da! Vom mai face chestia asta din nou? ... Cine stie? 8 luni in America de Sud au ajuns la final. Unde suntem acum? (In drum spre) ACASA!

«Santiago, the sequel Epilog»

Ce mai zice lumea:

2011-02-17 19:03:41 in urma cu 8 ani si 9 luni, anka a zis:

superrrrrrrrr ma uit si ma minunez in toata ziua cu ceva nou da asta e cea mai tare !!!!!!!!!!!!!!!

2010-11-28 11:38:01 in urma cu 8 ani si 12 luni, Sandi si Stef a zis:

Multumim Cristian, si multa bafta! Calatorie placuta in continuare :)

2010-11-27 10:43:45 in urma cu 8 ani si 12 luni, cristian a zis:

in primul rand felicitari.
eu sunt cam de o luna in america de sud si dupa cum ati descris si voi, cam toate locurile sunt fantastice.
nu puteam sa ratez FESUADA(fasolea braziliana) e una din cela mai bune mancaruri.
va salut si va urez numai bine

2010-11-01 15:08:11 in urma cu 9 ani, Sandi si Stef a zis:

Done! Apasa pe butonul >>Epilog

2010-10-29 03:13:04 in urma cu 9 ani, moschino a zis:

nimic nou?vroiam sa citesc epilogul:(inainte sa plec.

2010-10-11 15:37:22 in urma cu 9 ani si o luna, Cosmin a zis:

Hola,

Nu mai plecati in alta calatorie, ca mi-e dor sa mai citesc povestile voastre, ma obisnuisem cu ele:)

Am citit ca i-ati trimis lui Alistrair pe mail o estimare a costurilor unei deplasari in Argentina. Dc se poate, va rog sa mi-o trimiteti si mie pe cosbela@yahoo.com .

2010-10-05 23:07:15 in urma cu 9 ani si o luna, Sandi si Stef a zis:

Moschino, ce dragutz ca esti cu ochii pe noi :)

Peste vreo saptamana revenim cu epilogul. Spor la pregatiri, sa ai o calatorie asa cum visezi :)

2010-10-03 20:55:15 in urma cu 9 ani si o luna, Moschino a zis:

Buna!
Suntem in octombrie,eu inca astept acel epilog despre aventura voastra.
Ce repede trece timpul,peste o luna si putin plec si eu.

2010-08-13 20:06:03 in urma cu 9 ani si 3 luni, Moschino a zis:

Nu stiu,de ce toata lumea intreaba de unde si-au putut permite asa o calatorie.Sunt destule persoane,care cheltuiesc suma asta doar pentru o masina,altele vor sa calatoresca,fiecare om isi cheltuie venitul cum are el chef.
Poate este o buna idee,chestia sa publicati o carte sau un album cu fotografii,dar pana la urma vedeti voi.
Eu inca lucrez la intinerariu,abia astept sa imi vad visul implinit.
Va doresc o vacanta cat mai placuta ,chiar daca ati terminat aventura prin America de Sud.
sper intr-o buna zi,sa pot pleca si eu cateva luni prin lume:).

2010-08-04 13:02:16 in urma cu 9 ani si 4 luni, Sandi si Stef a zis:

Sunt enorm de multe carti de calatorie pe piata, chiar si in Romania. Si desi ne place povestea noastra, si ne place sa o impartasim, ne intrebam ce ar avea ea mai special, ca sa vanda.
Dar cine stie ce idei ne vor veni in viitor. Multumim de sprijin!

2010-08-04 00:23:20 in urma cu 9 ani si 4 luni, Laurentiu a zis:

De ce nu, cred ca ar fi interesanta, sau macar un album de fotografii (coffee-table book). Poate asa v-ati mai recupera din costuri :P

2010-08-03 19:57:39 in urma cu 9 ani si 4 luni, Sandi si Stef a zis:

Cu siguranta... nu.

2010-08-03 15:58:19 in urma cu 9 ani si 4 luni, Laurentiu a zis:

Aveti de gand sa scrieti o carte inspirata de calatoriile voastre ?

2010-08-02 10:05:12 in urma cu 9 ani si 4 luni, Sandi si Stef a zis:

Laura, o sa sune ciudat, dar la o luna de cand am ajuns acasa, inca nu gandim \"la rece\". Incet-incet, viata noastra incepe sa intre intr-un \"ritm normal\" dar inca nu e ce traiam inainte, si nici ce vom trai de acum incolo. Probabil va fi nevoie de cel putin inca o luna, daca nu si mai mult, ca sa putem povesti despre America de Sud ca despre ceva frumos din trecutul nostru. Acum e inca parte din \"saptamana trecuta\".
Deci cel mai realist este ca ne vom reauzi cu o poveste undeva prin octombrie.

2010-08-01 23:08:31 in urma cu 9 ani si 4 luni, Laura Banica a zis:

dragilor,

cum e viata de dupa? ati zis ca ne scrieti si impresii \"la rece\" dupa minunata voastra aventura. unde vreti sa mergeti de aici inainte? :) cu mare drag, Laura

2010-08-01 19:48:19 in urma cu 9 ani si 4 luni, Sandi si Stef a zis:

Roryta, povestea noastra e lunga, si am mai dat diverse detalii despre noi aici, pe site. Bani au toti oamenii, depinde pe ce aleg sa ii cheltuie. Sunt persoane care chestuie pe o masina, mai mult decat am cheltuit noi in 8 luni.
Iar servicii, am avut ani de zile, inainte de a pleca din tara.
Incearca sa nu mai pui raul inainte!

2010-07-31 23:26:26 in urma cu 9 ani si 4 luni, roryta a zis:

Buna! O intrebare... sunt nedumerita!! Care este ocupatia voastra? De unde aveti atatia bani de calatorii, daca nu aveti servicii? Veti ocoli raspunsul, nu-i asa? Sau mai rau, nici nu veti publica intrebarea me, nu?

2010-07-31 09:01:10 in urma cu 9 ani si 4 luni, Sandi si Stef a zis:

Bugetul nostru final a fost undeva intre 17 si 18 mii de euro. Doua persoane, 8 luni, totul inclus: bilete de avion, pretul masinii (cumparat minus vandut), cazari, transport, mancare, cadouri, suveniruri. TOT

Alistair, iti vom trimite o estimare pt Argentina pe mail.

2010-07-30 17:45:57 in urma cu 9 ani si 4 luni, O intrebare.. a zis:

Cam idioata ce-i drept dar cred ca multi se intreaba ? Cat costa sa-ti indeplinesti un vis de un lifetime ? Sunt curios cat v-a costat pe voi ca un cuplu, in total ?

2010-07-30 10:52:45 in urma cu 9 ani si 4 luni, alistair a zis:

Salut! Am urmarit cu sufletul la gura calatoria voastra si as vrea sa va intreb daca aveti un estimat de pret la care s ar ridica o calatorie in Argentina (Buenos cateva zile) si restul parcurile Los Glaciares si Tierra del Fuego. (maxim 16 zile tot). Biletele de avion sunt destul de usor de gasit dar nu prea stiu cam care este costul vietii acolo. Multumesc mult! PS. imi puteti scrie pe haihuiprinlume@gmail.com/ merci frumos inca o data!

2010-07-16 22:25:59 in urma cu 9 ani si 4 luni, Radu Teo a zis:

Bravo! Frumos!
Ma bag si eu cat de curand ;)

Bine a-ti revenit.
Radu

2010-07-06 22:14:55 in urma cu 9 ani si 5 luni, Dana S a zis:

A fost foarte fain sa va urmaresc in ultimele 5 luni (abia in februarie v-am descoperit). Sunteti foarte tari, tot respectul! Astept si epilogul candva, sunt curioasa cum daca nu va plictisiti sa dormiti in acelasi loc mai mult de cateva saptamani :))
Toate cele bune va doresc!

2010-07-06 02:49:10 in urma cu 9 ani si 5 luni, Alina a zis:

Ma bucur ca v-ati hotarat sa vedeti Rio de Janeiro, Paraty si Ilha Grande. Locurile sunt superbe si oamenii minunati.. Si eu sunt iremediabil indragostita de Brazilia.. Sotul meu se bucura ca v-a placut (el e brazilian din Rio).
Acomodare faina acasa si sper sa mai ajungeti in Rio!

2010-07-02 05:25:36 in urma cu 9 ani si 5 luni, moschino a zis:

Bine ati revenit!

2010-07-01 09:54:23 in urma cu 9 ani si 5 luni, Cami a zis:

Bine ati revenit!

2010-07-01 01:34:36 in urma cu 9 ani si 5 luni, Sandi si Stef a zis:

ACASA!

Am ajuns cu bine, dupa un drum de vreo 18 ore, din care vreo 14 in avion.

Multumim pentru gandurile bune, si pentru ca ati fost aproape. Fiecare comentariu nou ne facea sa ne simtim mai bine, stiam ca cineva de acasa e cu ochii pe noi.

Vom reveni si cu niste ganduri de final, dar asa cum ziceam, vom lasa sa treaca un pic de timp, sa se mai aseze avalansa de sentimente si idei.

Ne auzim!

2010-06-30 19:06:28 in urma cu 9 ani si 5 luni, teo a zis:

... si pentru ca prin voi, am cunoscut calatori prin lume , pe care mi-am propus sa-l urmez virtual, pas cu pas. Astept concluziile de final din epilog, si pe cind veti mai pune de-o calatorie, musai sa-mi dati de stire . Sanatate si noroc. !

2010-06-30 19:01:04 in urma cu 9 ani si 5 luni, Teo a zis:

Deci s-a terminat calatoria , cred ca acum sunteti in drum spre casa ! Imi pare rau ca nu sunt din capitala , ca v-as fi asteptat la avion , pe cuvint !
Ca sa va pot multumi - pe viu- pentru faptul ca mi-ati pus in fata ochilor i lume si frumuseti de care habar nu aveam .

2010-06-30 08:20:01 in urma cu 9 ani si 5 luni, moschino a zis:

de cate ori intru aici,am un chef nebun sa plec si eu cat mai repede,dar pana la urma o sa ajung eu:)).
toata ziua visez la Argentina,desi imi doresc sa vad toata America Latina,dar o sa merg pe rand in fiecare tara:).

drum bun si abia astept sa citesc epilogul.

2010-06-29 09:50:49 in urma cu 9 ani si 5 luni, COMAN a zis:

Foarte frumos! Drum bun spre casa si abia astept sa te vad cu \"plete\":)

2010-06-29 00:02:28 in urma cu 9 ani si 5 luni, Rox a zis:

Foarte frumos!

2010-06-28 20:33:52 in urma cu 9 ani si 5 luni, george a zis:

abia astept epilogulsa va intoarceti sanatosi si cu chef de duca,in noi locuri de vis.

2010-06-28 18:32:30 in urma cu 9 ani si 5 luni, Irina a zis:

Ce frumos!
Drum bun spre casa! Animo, Stef, cu avionul :D

2010-06-28 17:35:17 in urma cu 9 ani si 5 luni, Floricica a zis:

A fost superb, superb superb! Va multumim!

2010-06-28 16:32:37 in urma cu 9 ani si 5 luni, carmen a zis:

abia va astept cu epilogul!
mi-a placut tare mult ce ati scris despre brazilia!
sa va intoarceti sanatosi si sa aveti parte de inca multe alte astfel de vacante...
sau de cate vreti voi!
pacat ca tre`sa va intoarceti in tara, unde nimic nu e bine!

2010-06-28 14:33:35 in urma cu 9 ani si 5 luni, Andrei I a zis:

BRAVOS!

2010-06-28 13:45:05 in urma cu 9 ani si 5 luni, laura a zis:

ce frumos! v-am urmarit tot traseul. si nu se putea un final mai frumos in aceasta zi de luni in care unii sunt la birou :) dar citesc ce scrieti voi si viseaza la o calatorie asemanatoare

2010-06-28 13:13:45 in urma cu 9 ani si 5 luni, Dragos a zis:

Felicitari ! este tot ce pot sa spun.